Featured Image with Sidebar

10 mai: Ziua Independenței României, Ziua Regalității și a Aromânilor

10/05/2024

Pe 10 mai, România sărbătorește Ziua Independenței de Stat, în urma legii nr. 189 din 8 iulie 2021, potrivit Agerpres.

Independența României a fost obținută în urma războiului ruso-turc (1877-1878),  la care pe-atunci Principatul României a luptat de partea Rusiei. Pe 9 mai 1877, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu citea Proclamația de Independență în Adunarea Deputaților.

În faţa Adunării, ministrul afacerilor străine, Mihail Kogălniceanu a declarat: „În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi; suntem naţiune de sine stătătoare (…) Aşadar domnilor deputaţi, nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă”, potrivit lucrării „Istoria României în date”(Editura Enciclopedică, 2003), citate de Agerpres.

Adunarea Deputaţilor a votat, după discurs, o moţiune, cu 79 de voturi pentru şi 2 abţineri, prin care lua act că „rezbelul între România şi Turcia, cu ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială”. În aceeaşi zi, şi Senatul a adoptat o moţiune cu un conţinut identic. La 11/23 mai, guvernul român a anulat tributul datorat Porţii (914.000 lei), suma fiind pusă la dispoziţia Ministerului de Război.

Marile puteri urmăreau adjudecarea unei cât mai mari influenţe în Balcani pe spaţiul dominat anterior de Imperiul Otoman, dar în acelaşi timp nutreau ca niciuna dintre ele să nu obţină o întâietate strategică avantajoasă care să îi confere o poziţie prea dominantă în viitor. Anglia a ţesut o serie de acorduri cu Rusia, la 30 mai 1878, şi cu Austro-Ungaria, la 6 iunie 1878, şi milita activ pentru îndepărtarea influenţei sporite a Rusiei din Bulgaria şi trasarea graniţelor acestui stat cât mai departe de Constantinopol. Ministrul Mihail Kogălniceanu, la 22 mai 1878, a cerut marilor puteri posibilitatea ca delegaţia României să fie parte la lucrările reuniunii, însă delegaţiei române i s-a aprobat doar participarea cu vot consultativ la şedinţele în care erau abordate chestiunile de interes pentru guvernul de la Bucureşti. S-a acceptat astfel primirea delegaţiei române pentru citirea documentului în vederea susţinerii cauzei României. Diplomatul sârb Jovan Ristici, aflat la Berlin pentru susţinerea cauzei poporului sârb, sintetiza natura Congresului de la Berlin: „marile puteri caută să profite cât mai mult pe seama celor mici, iar cele puternice pe seama celor slabe”, conform volumului ”Războiul pentru Independenţa României în context european (1875-1878)”.

Delegaţia României aducea ca argument hotărâtor aportul militar al armatei române la războiul ruso-turc, însă, cu excepţia Franţei, care a susţinut timid acest punct de vedere al participării delegaţiei României, dar s-a lovit de opoziţia clară a Rusiei în această problemă, restul marilor puteri s-au opus vehement sau au tratat firav acest deziderat. În context, s-a oferit reprezentanţilor trimişi ai României posibilitatea susţinerii în plenul congresului, la 19 iunie 1878, a unui document memoriu care să transmită public poziţia guvernului de la Bucureşti. Pentru întărirea poziţiei României, delegaţia română i-a înaintat şi lui Otto von Bismarck un memoriu în care erau specificate revendicările guvernului român: nicio parte din teritoriul în fiinţă să nu fie desprinsă de România; teritoriul să nu fie supus unui drept de trecere în profitul armatelor ruseşti; România, în baza titlurilor ei seculare, să reintre în posesiunea gurilor Dunării; independenţa să fie consfinţită în mod definitiv şi teritoriul să fie neutralizat; să primească despăgubiri de război proporţional cu forţele militare puse în luptă. Primul ministru Ion C. Brătianu şi ministrul afacerilor străine Mihail Kogălniceanu au refuzat orice declaraţie de supunere faţă de hotărârile Congresului care ar fi putut viza ştirbirea integrităţii şi suveranităţii naţionale, potrivit volumului ”Istoria militară a românilor” (Bucureşti, Editura Militară, 1992).

Lucrările congresului nu s-au concentrat prea mult asupra problemei româneşti; toate statele participante au fost de acord cu recunoaşterea independenţei României, inclusiv Turcia, însă au fost puse câteva condiţii: înlăturarea discriminărilor confesionale (prevederile Articolului 44 din tratat) şi cedarea către Rusia a porţiunii teritoriului celor trei judeţe din Basarabia, Cahul, Bolgrad şi Ismail, iar în schimbul acestui teritoriu Dobrogea şi gurile Dunării reveneau României (prevederile Articolelor 45 şi 46).

După ce delegaţia României a părăsit Berlinul, ca urmare a poziţiilor exprimate de reprezentanţii marilor puteri, delegatul guvernului sârb Jovan Ristici a susţinut şi cauza României alături de cea a Serbiei în problema capitalizării tributului. Ristici arăta că cele două state nu au venit la Berlin pentru răscumpărarea independenţei, întrucât aceasta a fost câştigată prin luptă pe câmpul de război, iar hotărârile congresului, dacă încalcă interesele statelor mici, vor fi iluzorii, chiar dacă sunt adoptate de marile puteri, conform ”Războiul pentru Independenţa României în context european (1875-1878)”. Jovan Ristici menţiona că în discuţiile purtate cu diverşi delegaţi, rusul Şuvalov, Waddington al Franţei sau Corti al Italiei, toţi aceştia au apreciat elogiind eroismul românilor; soldaţii români s-au comportat strălucit pe câmpul de luptă, cucerind o serie de redute la Plevna.

În ziua semnării tratatului de la Berlin, la 1/13 iulie 1878, ministrul Mihail Kogălniceanu a transmis o circulară agenţilor diplomatici acreditaţi în străinătate în care stipula faptul că, „în urma recunoaşterii de către marile puteri a absolutei sale suveranităţi, România trebuie să-şi recapete de acum încolo legăturile sale internaţionale”. Pe bază de reciprocitate, România transforma agenţiile sale diplomatice din străinătate în legaţii, conduse de miniştri extraordinari şi miniştri plenipotenţiari. Rusia, Austro-Ungaria şi Turcia au recunoscut imediat şi fără condiţii independenţa de stat a României, Italia – în anul 1879, însă Franţa, Anglia şi Germania au recunoscut independenţa statului român în 1880, condiţionând-o de acceptarea unor tranzacţii economice împovărătoare. Congresul de pace de la Berlin a consfinţit recunoaşterea internaţională a independenţei de stat a României, urmare a contribuţiei militare decisive şi a jertfei armatei române la operaţiunile războiului ruso-turc.

10 mai Ziua Regalității

Pe 10 mai 1866, Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în fața fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. Tot pe 10 mai, dar la 1877, tot el a fost cel care a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României.

După ce la 14 martie/26 martie 1881, România a devenit Regat, ziua de 10 mai a devenit Ziua Națională a țării noastre. Tradiția s-a păstrat, doar până la instaurarea regimului comunist și abdicarea Regelui Mihai I.

Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947 care a proclamat ziua de 23 august drept zi națională.

Ziua Aromânilor

Tot pe 10 mai este și Ziua Românilor de pe teritoriul fostului Imperiu Otoman sau Ziua Aromânilor. În fiecare an, cu această ocazie au loc evenimente aniversare. În acest an, la biserica Sf.Sotir din Corcea (Albania), o slujbă în memoria martirilor aromâni. Iar la ora 12:00, se va dezvălui martirului aromân, părintele Lambru Balamaci, luptător pentru drepturile aromânilor și erou al Albaniei.

Recunoașterea lor ca români s-a făcut acum 113 ani prin Iradeaua sau firmanul Sultanului Abdul Hamid al II-lea.

„MAJESTATEA SA IMPERIALĂ SULTANUL, care în sentimentele Sale de înaltă justiție și îngrijire părintească pentru popoarele sale, Își întinde binefacerile și favorurile Sale asupra tuturor supușilor Sěi credincioși, fără deosebire de rasă nici de religiune, luând în considerațiune suplicele supuse, în timpul din urmă, la picioarele Tronului Imperial de către supușii Sěi Valahi, a bine-voit să ordone ca, în virtutea drepturilor civile, de cari dânșii se bucură cu același titlu ca și ceilalți supuși nemusulmani, comunitățile lor să desemneze pe Muhtari conform cu regulamentele în vigoare; ca, după cum se practică pentru celelalte comunități, membrii Valahi să fie de o potrivă admiși, după regulă, în consiliile administrative și ca înlesniri să fie acordate de către autoritățile Imperiale profesorilor numiți de către zisele comunități pentru inspectarea școalelor lor și îndeplinirea formalităților edictate de legile Imperiului pentru deschiderea nouilor stabilimente școlare”, a sunat textul celebrului document.

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

VIDEO | Mihail Neamțu: Interviu-eveniment cu pr. Ciprian Mega

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole