Featured Image with Sidebar

35 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia

30/03/2024

Pe 30 martie se împlinesc 35 de ani de la trecerea la cele veșnice a monahului Nicolae de la Rohia, așa cum a fost cunoscut Nicolae Steinhardt.

Nicolae Steinhardt este autorul „Jurnalului fericirii” și una dintre cele mai luminoase figuri ale închisorilor comuniste.

Iată o caracterizare succintă, realizată de conf. George Ardealeanu pentru Basilica.ro.

(Nicu – Aureliu) Steinhardt (29 iulie 1912, Bucureşti – 30 martie 1989, Baia Mare).

Memorialist, eseist şi critic literar, prozator, specialist în drept constituţional, ideolog al liberalismului conservator, coautor de studii iudaice, eseist şi predicator creştin. Reprezentant al existenţialismului creştin în România, înscriindu-se în linia unor Søren Kierkegaard, Miguel de Unamuno, Lev Şestov, dar şi Nikolai Berdiaev ori Simone Weill.

Născut într-o familie de evrei, înrudită cu Sigmund Freud. Studii universitare la Facultatea de Drept (1929-1932). Doctorat în drept constituţional în 1936 cu o teză intitulată Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit. Călătorii şi studii în Franţa şi Anglia (1937-1939).

Debut cu volumul de parodii În genul… tinerilor (1934), publicat cu pseudonimul Antisthius, preluat din Caracterele lui La Bruyère, în care sunt ironizaţi atât tinerii intelectuali de dreapta (Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica ş.a), cât şi de stânga avangardistă sau socialistă de tip Geo Bogza, Saşa Pană, Panait Istrati, Petre Bellu etc. (şi dintre care cu unii se va împăca atunci când Istoria se va întoarce împotriva lor).

Colaborator, între 1934 şi 1947, la  Revista burghezăRevista Fundaţiilor RegaleLibertateaUniversul literar etc. După instalarea comunismului, nesemnând „pactul cu diavolul”, trece prin experienţa marginalizării şi interdicţiei.

Deţinut politic (1960-1964), încadrat în lotul „Noica – Pillat”, în urma refuzului de a deveni martor al acuzării împotriva prietenilor săi. Urmând o mai veche dorinţă, ascultând de o „Voce îndepărtată”, care „s-a făcut din nou auzită”, după ce străbătuse o lungă „perioadă de mlaştină”, primeşte, sub pecetea ecumenismului, botezul creştin în celula 18 a închisorii Jilava, la 15 martie 1960.

Este cel mai luminos moment al Jurnalului fericirii şi una dintre cele mai luminoase transmutaţii spirituale din istoria Gulagului românesc. După ieşirea din închisoare (la 3 august 1964), nu face decât să reintre „într-o închisoare mai mare”, cunoscând din nou experienţa marginalizării, a cenzurii şi a permanentei urmăriri de către Securitate.

La sfatul prietenilor săi, reintră în circuitul cultural publicând traduceri, eseuri, cronici în majoritatea revistelor literare din ţară şi mai multe volume : Între viaţă şi cărţi (1976), Incertitudini literare (1980), Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţei şi Patetismului (1982), Critică la persoana întâi (1983), Escale în timp şi spaţiu (1987), Prin alţii spre sine (1988), Monologul polifonic (apărut postum, în 1991).

Călugăr la Mănăstirea „Sf. Ana” Rohia (Maramureş) între 1980 şi 1989. A ales calea călugăriei nu „spre a se sălbătici, ci spre a îndulci în pustie sălbăticia lumii” (cum ar spune Sf. Efrem Sirul), neîntorcând spatele, prin recluziunea la Rohia, nici „tribului”, nici culturii laice.

Capodopera sa Jurnalul fericirii (1991), cu un destin antum dramatic (a fost confiscată de Securitate în 1972, rescrisă din memorie într-o variantă mai amplă, restituită în 1975 şi reconfiscată în 1984), se bucură, după prăbuşirea comunismului, de un adevărat destin european, fiind tradusă în franceză, italiană, ebraică, maghiară, greacă, spaniolă, portugheză și germană.

Este una din cele mai citite cărţi din România şi a fost publicată în vreo 10 ediţii. Sub egida Fundaţiei „N. Steinhardt”, în colaborare cu Editura Polirom, în 2008 a început editarea ştiinţifică a Integralei Operei lui N. Steinhardt, proiectată în 22 de volume (proiect finalizat în 2021).

Steinhardt este un autor care – dincolo de spectaculoasele sale metamorfoze spirituale şi identitare – pune în centrul proiectului său existenţial ideea de libertate (în sens politic, ideologic, religios, etic, cultural etc).

Nu întâmplător se declară adeptul ideii kierkegaardiene conform căreia nu virtutea este contrariul păcatului, ci libertatea. Aceasta, însă, nu se confundă cu anarhia, ci se află în relaţie de armonie cu ideea de ordine şi trebuie să aibă un fundament moral.

De altfel, Jurnalul fericirii începe cu teoretizarea a trei soluţii de eliberare dintr-un univers concentraţionar: asumarea voluntară a morţii, ceea ce face „impracticabilă” trădarea (soluţia lui Soljeniţîn), asumarea marginalităţii, nonconformismul, nebunia jucată, nepăsarea (soluţia lui Zinoviev), asumarea luptei deschise (soluţia lui Churchill şi Bukovski), la care se adaugă soluţia mistică a credinţei.

Ideologic, N. Steinhardt se plasează în descendenţa unor Benjamin Constant, Guizot, Royer-Collard, de Broglie, Thiers, Prévost Paradol, Tocqueville etc. Se declară liberal-conservator, punând  liberalismul mai degrabă în relaţie de incompatibilitate cu democraţia, aceasta din urmă susceptibilă de a instaura „tirania majorităţii”.

Preferă votul cenzitar, este admirator al parlamentarismului britanic şi al monarhiei din Iulie. Libertatea (pusă deasupra ideii de egalitate), individualismul, parlamentarismul, principiul statului minimal, deconstruirea utopiilor socializante, moderaţia, respectul proprietăţii private, apărarea valorilor burgheze sunt principiile esenţiale care se difuzează în corpusul majorităţii textelor sale de tinereţe.

Steinhardt este cunoscut mai ales prin surprinzătoarea sa metamorfoză spirituală: convertirea la creştinism. Există, astfel, un prim Steinhardt, profund implicat în problemele civilizaţiei şi spiritualităţii iudaice, coautor, împreuna cu prietenul său Emanuel Neuman, a două volume publicate în franceză: Essai sur une conception catolique du judaisme (1935) şi Illusions et realites juives (1937).

Sunt două cărţi de filosofie identitară, simultane cu tentativele celor doi prieteni de a se integra în Sinagogă, scrise în regim de urgenţă, ca reacţie la ascensiunea fascismului şi nazismului în Europa.

Autorii se declară adepţi ai iudaismului conservator, asociat în plan politic cu ideea de liberalism. Sunt demontate mecanismele antisemitismului şi se deconstruiesc principalele stereotipuri privitoare la spiritualitatea iudaică.

Sunt persiflate inclusiv iluziile evreieşti (iluziile sioniste, iluziile asimiliste, iluziile democratice, iluziile socialiste sau comuniste etc) şi se atrage atenţia asupra antisemitismului existent atât în Germania lui Hitler, cât şi în Uniunea Sovietică a lui Stalin. Fapt semnificativ: botezul creştin este privit cu ironie de autori.

Traseul lui Steinhardt de la eşecul integrării în Sinagogă până la botezul din 15 martie 1960 este unul dificil, sinuos, cu permanente pendulări între certitudine şi incertitudine, între refuz şi acceptare, între blocaje neconsolabile şi entuziasm, între crispări inexplicabile şi momente de intensă fericire.

Altfel spus, convertirea sa este de alt tip decât cea produsă pe drumul Damascului. Viziunea sa creştină este expusă cu precădere în Jurnalul fericirii şi în volumul de predici Dăruind vei dobândi.Cuvinte de credinţă (prima ediţie : 1992). Sunt predici care stau sub semnul conceptului de aggiornamento, practicând o extraordinară mobilitate în interiorul canoanelor, cu o puternică infuzie culturală şi un pronunţat potenţial subversiv.

Credinţa este pusă în relaţie cu libertatea şi este autonomă în raport cu miracolele, evidenţa ori autoritatea. A crede nu înseamnă a crede pentru că, ci a crede cu toate cădeşiîn ciudaîmpotriva…, este un verb advesativ, un act de curaj şi un pariu existenţial.

Se denunţă ipocrizia, fariseismul, fanatismul, fundamentalismul de orice fel etc. Se elogiază curajul, libertatea, starea de fericire, blândeţea, smerenia, demnitatea, sacrificiul, ajutorarea aproapelui, realismul creştin.

Ca şi Kierkegaard, Steinhardt teoretizează ideea „scandalului” hristic: Hristos a venit „să ne mântuiască şi să ne scandalizeze”, adică să ne elibereze de certitudinile facile, de prostia ideilor primite de-a gata, să ne pună faţă în faţă cu problemele finale ale existenţei, să ne provoace la o permanentă revizuire a credinţei şi identităţii. Hristos ne-a pus pe umeri extraordinara şi totodată dificila povară a libertăţii.

George Ardeleanu

Dintre numeroşii martori ai lui Hristos înfloriţi pe pământul României, doresc să-l amintesc pe monahul de la Rohia, Nicu Steinhardt, excepţională figură de credincios şi de om de cultură care a perceput în chip special bogăţia imensă a comorii comune Bisericilor creştine.

(Papa Ioan Paul al II-lea, 1999)

(Text publicat în Lumea credinței, nr. 3 (188)/martie 2019, pp. 14-18, și actualizat)

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Anul revanșei

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole