Featured Image with Sidebar

Av. Levana Zigmund: Noul proiect UE: abolirea istoriei

12/03/2024

Quo vadis, Europa? se întreabă avocatul Levana Zigmund într-un articol în care analizează noul obiectiv al Uniunii Europene: „abolirea istoriei”. Mai precis, este vorba despre proiectul de rezoluție al Parlamentului European care susține necesitatea creării unei „istorii europene”, în detrimentul istoriilor naționale ale țărilor membre.

În primul rând, Levana Zigmund arată pe siteul lui Florentin Țuca că nu există, momentan, o „identitate europeană” și nici măcar conceptul de ”Europa” nu este clar.

„Ce înseamnă, de fapt, Europa și la care Europă ne referim? Europa ca spațiu geografic? Europa în vreun sens cultural? Uniunea Europeană? Ori poate Europa ca un soi de utopie ori model «transcendental»?”, se întreabă avocatul.

Dacă nu există o „identitate europeană”, atunci „o vom copia pe cea națională”, par să spună decidenții de la Bruxelles, iar ambele vor funcționa în paralel.

„Pe românește spus, Uniunea Europeană dorește să creeze o „identitate europeană” imitând modelul național.

Sigur, sigur, nu vă temeți – această „identitate europeană” nu o va înlocui pe cea națională, Doamne ferește, nu. Doar o va „suplimenta”. Altfel spus, cele cinci elemente fundamentale de mai sus vor deveni zece. Două patrii, două seturi de memorii istorice și mituri comune, două culturi de masă comune, două seturi de legislație și două economii. Nimic schizoid aici.

Nu ni se spune de ce această „identitate europeană” ar fi mai puțin imaginară decât cea națională, dar, dacă tot nu există, se pare că e mai bine să ai mai multe”, a notat avocatul.

Levana Zigmund remarcă faptul că „memoria colectivă europeană” la care face referire proiectul de rezoluție este formată în principal numai din cea a Occidentului, în timp ce europenii din Est sunt ignorați.

„Nu vreau să fiu nesuferită, dar nu știu câți cetățeni ai statelor membre occidentale au adânc înfipt în minte că Imperiul roman s-a prăbușit inițial numai în Apus, continuând să existe în Europa de Est, sub forma Bizanțului, încă o mie de ani, motiv pentru care „evul întunecat” al Europei de Vest nu s-a văzut la fel prin zona noastră. Ori că Biserica ortodoxă nu a avut nici Reformă, nici Renaștere și nici Contrareformă ori Inchiziție. Ori că europenii ortodocși nu au participat la cruciade, cu atât mai puțin la incursiunea asupra Constantinopolului. Asta ca să nu mai spun că nu cred că Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare ori Mihai Viteazul fac parte din memoria colectivă a vreunei țări europene occidentale, deși ei au fost mari apărători ai creștinătății. (De Vlad Țepeș cred că se știe, pentru că el este Dracula, după cum rezultă și din păpușelele grotești care infestează intrarea la Castelul Bran).

De altfel, același expert citat mai sus ne spune că sinteza „identității culturale comune” a „europenilor” este formată din: „realitatea istorică obiectivă apărută după prăbușirea Imperiului Roman” (de Apus, se înțelege), „Biserică” (catolică, se înțelege), „feudalism (curte regală, oraș, ordine religioase), universități (Bologna, Praga, Oxford și Paris)”, „Renaștere și Reformă, revoluție științifică și arcul Barocului, de la Roma la Praga”. Prea puține elemente din istoria Europei de Est apar pe acest traseu al „identității mnemonice” europene.

Sigur, în oglindă, mă îndoiesc că mulți români știu mare lucru despre, zic și eu, Outremer, Filip cel Frumos, papii de la Avignon sau Rudolf al II-lea. Nici Otto cel Mare nu cred că bântuie memoria colectivă a românilor; cel mai probabil, majoritatea nici nu ar fi auzit de el, dacă președintele Klaus Iohannis nu ar fi primit, în 2020, Premiul Otto cel Mare al orașului Madgeburg[4] „pentru implicarea în slujba ideii europene, a democrației, statului de drept și unității continentului”.

Am dat doar câteva exemple la întâmplare, pentru a ilustra dimensiunile monumentale ale misiunii de a crea o „memorie istorică europeană” comună tuturor țărilor situate geografic pe acest bătrân continent”, a precizat doamna Zigmund.

Mai rău, susține autorul, „în abordarea Uniunii Europene, istoria a început cu Al Doilea Război Mondial.

Mai țineți minte istoria antică, medievală, modernă – dacii, romanii, cnejii, voievozii, Horea-Cloșca-și-Crișan, domnitorii, Tudor Vladimirescu, Răscoala de la 1907, unirile, Pașopt, Războiul de Independență, Primul Război Mondial, treceți batalioane române, paradisul democratic care a fost perioada interbelică sub domnia dinastiei Hohenzollern? Ei bine, uitați-le.

Istoria europeană, ca sursă de generare a unei „identități europene”, este formată din: Al Doilea Război Mondial (Holocaust), nazism și stalinism (acestea două luate împreună).”

În concluzie, notează avocatul „când ai nevoie de un Om Nou pentru proiectul tău, înseamnă că nu ai proiect”.

„Mă întorc în cerc de unde am plecat și spun: la ce bun tot acest parcurs verbos, contradictoriu și alambicat despre ce inginerii sociale ar urma să se execute, pe parcursul mai multor generații, dacă mai e timp, și cu șanse de succes pe care nici măcar Parlamentul European nu le prea întrevede? Era nevoie, deci, urgent, la acest început de an care numai bun nu se anunță, de acest document obscur, murat în concepte postmoderne, care reușește doar să consterneze cetățenii deja inflamați de lipsa unor soluții pentru problemele reale, grave și imediate care le amenință siguranța și un nivel de trai decent? Dacă despre avertismentele politice presărate prin rezoluție era vorba, cred că ele au fost deja și sunt în continuare amplu exprimate într-o varietate de alte discursuri ale reprezentanților Uniunii. Dar să edictezi că adoptarea unor poziții politice nealiniate la Bruxelles este expresia nepermisă a manipulării istoriilor naționale – manipulare permisă, pare-se, doar în scopurile înalte ale „integrării europene” – nu face decât să jignească inteligența și să scoată din răbdări cetățeanul de a cărui susținere și loialitate Uniunea Europeană are nevoie acum mai mult decât oricând.

Așadar, nu știu cui folosește această tentativă disperată de a crea un Homo Europaeus Novus, cel fără de rădăcini, fără istorie, fără credință și fără politică, dar bine traumatizat; știu, însă, că ea este moartă în fașă, ca toate celelalte, câte-au fost. Un lucru este cert: când ai nevoie de un Om Nou pentru proiectul tău, înseamnă că nu ai proiect. Și-atunci, ne întrebăm: Quo vadis, Europa?”, a scris Levana Zigmund.

Eros, Logos & Agape

Luni 8 aprilie 2024, orele 17.00-20:30, vă așteptăm la Conferința Eros, Logos & Agape la Brașov

Conferențiar:

MIHAIL NEAMȚU

Se va lansa volumul Eros, Logos & Agape. Dragostea în era smartphone de Mihail Neamțu.

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

S-au împlinit 34 de ani de la Proclamația de la Timișoara. Punctul 8 ne-ar fi scăpat de comuniști în politică

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole