Featured Image with Sidebar

Clujul universitar

11/01/2024

Am avut șansa de-a fi învățat într-o universitate europeană, pe strada Kogălniceanu din Cluj.

La 18 ani m-am trezit înconjurat de oameni care făceau din cunoaștere pasiunea vieții lor. Și în familia mea, de altfel, catedra școlii era văzută precum amvonul unei biserici: un loc sacru și înalt, unde adevărurile științei erau declamate solemn, pentru a fi absorbite cu respect și admirație.

Am redescoperit această tradiție la Universitatea din Cluj, aureolată cu numele unor profesori cu statură sacerdotală, de la filologii Sextil Pușcariu și Vasile Bogrea până la exploratorul Emil Racoviță (născut la Iași și adoptat de Transilvania la începutul anilor 1920).

Îmi trezeau emoție în suflet numele unor Iuliu Hațieganu (medicină), Lucian Blaga (filozofie) sau Marian Papahagi (italienist)… Prestigiul universității ardelenești m-a făcut să nu regret deloc timpul petrecut în capitala Transilvaniei condusă atunci de un primar smintit.

Biblioteca, cursurile, mediul poliglot, standardele impuse de inteligența și hărnicia altor colegi de generație — acestea mi-au marcat conștiința.

„Seriozitate” e cuvântul care-mi vine în minte când mă gândesc la anii formării studențești. Am avut privilegiul de-a întâlni dascăli temeinici, de la Virgil Ciomoş — credincios oracolului aristotelic — până la candidul Alin Nemecz: istoric al ideilor, înrădăcinat deopotrivă în logică, știință și epistemologie. Despre presocratici și despre Platon ne-a vorbit, pentru prima oară, profesorul Vasile Muscă. Clasicistul Alexander Baumgarten ne-a invitat într-un uriaș „labirint medieval”, decorat cu statuile lui Boethius, Anselm de Canterbury și Toma d’Aquino.

Așa m-am familiarizat cu tema clasică a raportului dintre rațiune și credință, dintre natură și har, opera lui Augustin din Hippona, renașterea carolingiană, scrierile areopagitice, cosmologia lui Ioan Scotus Eriugena și via negativa din teologia tomistă…

Mă plimbam printre străduțele orașului și mă imaginam student într-un burg occidental. Îmi odihneam sufletul și-mi răcoream fața intrând, adesea, în faimoasa biserică a piariștilor (un vechi ordin religios catolic). Priveam mirat la inscripția din basorelief: Honori Sanctissimae Trinitatis. Mă uimea geniul supraviețuirii unor asemenea monumente sub tirania comunistă.

Au fost anii mei curați și liberi de griji.

Mi-e dor de studenție. Mi-e dor de filozofie. Mi-e dor de Cluj…

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Cel mai cald an din ultimii 125.000 de ani? Dovezile științifice spun ALTCEVA

Mihail Neamtu

Prietenii mă văd ca pe un scriitor, educator și om politic. Dușmanii ar prefera să nu mă vadă deloc. În fiecare zi, merită să luptăm pentru o Românie deșteaptă, adică trează spiritual, sănătoasă trupește, prosperă economic, puternică militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor europeană, vocea noastră are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole