Featured Image with Sidebar

„Creștinismul cultural” al lui Richard Dawkins este un creuzet subțire

05/04/2024

Celebrul ateu Richard Dawkins se definește acum „creștin cultural”. Faptul că el ar dori să revendice cultura creștinismului pentru el însuși, respingând în același timp principiile sale teologice, nu este surprinzător. Ceea ce este surprinzător este onestitatea sa.

Într-un interviu acordat postului britanic LBC în Duminica Paștelui (occidental – n.r.), adeptul „noului ateism” și autorul cărții The God Delusion a anunțat: „Mi se pare că îmi place să trăiesc într-o țară creștină din punct de vedere cultural, chiar dacă nu cred niciun cuvânt din credința creștină”. Faptul că se numește pe sine un creștin cultural înseamnă că poate aprecia colindele de Crăciun și catedralele fără a se închina lui Hristos, a declarat biologul evoluționist. Deși Dawkins este totuși „fericit” să vadă că numărul creștinilor din Occident este în scădere, el a vorbit cu îngrijorare despre pierderea parohiilor creștine în favoarea miilor de noi moschei islamice care se construiesc în Marea Britanie. El a motivat că acest lucru se datorează faptului că creștinismul este o „religie fundamental decentă”, spre deosebire de această alternativă; într-adevăr, Dawkins a numit înlocuirea creștinismului cu orice religie alternativă „cu adevărat îngrozitoare”.

Ceea ce descrie Dawkins este ceea ce liberalismul american încearcă să actualizeze de zeci de ani: biserici și tradiții frumoase, în absența viziunii sfințitoare a lui Hristos revelată omului. În afară de toate aceste eforturi, se află întrebarea foarte importantă, dacă un astfel de lucru – religie fără adepți religioși, biserică fără Dumnezeu – poate exista sau dacă ar avea vreun sens dacă ar exista. Moscheile care pun stăpânire pe Europa indică răspunsul: Când Hristos va fi scos din biserică, catedralele vor rămâne în picioare, dar înăuntru vor intra alte religii.

Ideea unui creștinism castrat este tentantă pentru o ideologie care face din egalitate piatra sa de temelie. Viziunea liberală asupra lumii nu poate permite existența  creștinismului așa cum este, pretinzând superioritatea față de toate celelalte religii și regimuri lumești, dar dacă poate că acea parte supărătoare ar putea fi eliminată, iar consecințele păcatului uitate, rămășițele ar putea fi ceva frumos și inofensiv sau cel puțin așa spune experimentul gândit. Aceasta este mai mult decât o simplă idee: Principalele confesiuni protestante din America au făcut eforturi considerabile pentru a liberaliza biserica americană, și cu destul succes. În majoritatea orașelor mari, marile parohii istorice aparținând confesiunilor episcopaliană, metodistă, prezbiteriană (PCUSA) și unitariană flutură steagul curcubeului pentru a semnala că „toți sunt bineveniți”, chiar și oamenii pe care bisericile lor i-au excomunicat cândva pentru că trăiau în păcat nepocăit.

Doctrinele creștinismului au fost epurate pentru a se potrivi cu noile moravuri sexuale ale zilelor noastre. PCUSA a hirotonit pastori femei timp de aproape 70 de ani, în contradicție directă cu Sfintele Scripturi pe care pretinde că le reprezintă, de dragul supunerii față de zeul egalității de gen. Dar Catedrala Națională din Washington, D.C., de confesiune episcopală, este cea care dă dovadă de cel mai mare zel. Biserica enumeră printre valorile sale fundamentale un angajament față de „darul lui Dumnezeu de autodeterminare și idealurile democratice”.

Ciudat: Creștinismul castrat nu prea seamănă deloc cu creștinismul. De fapt, forma sa seamănă mult mai mult cu o nouă religie, cu acoliți care se poticnesc să își demonstreze angajamentul față de noile doctrine solemne, de la libertinajul sexual până la acel minunat „ideal democratic”. Marile zile sfinte ale vechii Biserici au fost înăbușite de cele ale noii Biserici: Dacă sărbătoarea Paștelui și Ziua Vizibilității Transgenderilor cad în aceeași zi, sărbătoarea creștină trebuie să se supună celei sexuale. Singura consecință posibilă a scoaterii lui Hristos din Biserică este că zei noi vor veni să umple golul. Oamenii sunt, prin natura lor, religioși.

Dawkins are dreptate să recunoască faptul că este mai bine să aparții unei națiuni creștine decât oricărui alt tip de națiune. Într-adevăr, o mare parte din propria sa viziune asupra lumii, fie că o știe sau nu, este împrumutată de la creștinism. Nu este vorba doar de edificii culturale precum imnurile și parohiile, ci chiar de sistemele științifice pe care Dawkins le folosește și care au fost construite de creștini, ca să nu mai vorbim de moștenirea noastră juridică și legală. Acestea nu sunt doctrine ale Bisericii, ci sunt roadele unui popor care a căutat cândva să trăiască în conformitate cu natura și cu Dumnezeul naturii. Acolo unde Dawkins greșește este când își imaginează că îl poate elimina pe Hristos și să aibă totuși parte de efectele creștinismului. Credincioșii au părăsit deja principalele confesiuni, iar clădirile lor au fost profanate în mod blasfemic; pe măsură ce vor continua să fie alungați din piața publică (creștinismul este acum aparent sinonim cu etno-naționalismul alb, cel mai rău dintre toate bau-bau-urile), la fel va fi și virtutea creștină. Mai multe infracțiuni violente, furturi, consum de droguri, sinucideri, familii destrămate și alte rele sociale sunt în urma acestei schimbări, după cum Dawkins însuși pare să fie conștient în subconștient.

Marea Britanie, ca și America, a fost cândva o națiune creștină, dar nu va rămâne așa fără creștini. Frumusețea, se pare, nu poate fi găsită în afara sfințeniei. Umezeala din ochii noștri la „Ah, Sfinte Iisuse” nu este cauzată de meditația asupra suferinței în abstract, ci asupra suferinței foarte particulare a unui om foarte particular. În absența acelui om, totul este lipsit de sens.

Dawkins însuși a respins de mult timp orice pretenție de neutralitate religioasă, ironizând frecvent creștinii. În „The God Delusion”, el a argumentat împotriva tuturor formelor de religie ca fiind periculoase, divizatoare și pur și simplu ilogice. La un miting din 2012 la care au participat aproximativ 20.000 de atei și agnostici în Washington, DC, Dawkins i-a ironizat pe creștinii care cred în prezența reală a lui Hristos la masa de împărtășanie. „Religia face afirmații specifice despre univers care trebuie să fie dovedite și trebuie să fie contestate – și dacă este necesar, trebuie să fie ridiculizate cu dispreț”, a spus el în fața unei mulțimi care aplauda pe National Mall. Câteva momente mai târziu, el a adăugat: „Batjocoriți-i! Ridicolizați-i! În public!”

După ce a persecutat în mod activ Biserica, Dawkins constată că este trist să o vadă dispărând. Nu ne putem pretinde că este vina nimănui altcuiva decât a lui și a compatrioților săi care au pornit o cruciadă împotriva religiei ca fiind rădăcina tuturor relelor sociale. Cu toate acestea, unii dintre cei mai mari apologeți ai bisericii au provenit din cei mai răi foști persecutori ai ei. Fie ca același lucru să fie valabil și pentru Dawkins.

Articol scris de Carmel Richardson, pentru The American Conservative

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Jens Stoltenberg: NATO nu este şi nu va fi parte a conflictului din Ucraina

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole