Featured Image with Sidebar

Festinul iubirii și fericirii      

17/03/2024

„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâşiem” – Mihai Eminescu 1878

„Decăderea iubirii este cauza tuturor relelor din lume” – Monsenior Vladimir Ghica

                        Revelații filocalice

Cartea eseistului euristic și euharistic Mihai Neamțu, „Vârstele iubirii” este a doua din topul celor savurate instantaneu și insațiabil. Prima rămâne „Între Dumnezeu și neamul meu” de Petre Țuțea – ,,Un colos intelectual într-un suflet de copil. Un enciclopedist…” (Ioan Ianolide) – efigie perfect potrivitoare și pentru M. Neamțu, apostol intelectual etnicist ecumenic, templierul vocațional al erudiției călite-n studii și bătălii, solarizând spațiul național intelectual, teologal, academic, universitar și comunitar.

Rămân admiratorul elitistului elocințial pentru al doilea deceniu și profund recunoscător pentru jertfelnicia anahoretică și festinul filocalic. Argumentez prin interviul cu regretatul Andrei Gheorghe din 26 iunie 2012: „Eu am multe de învățat, am 34 de ani, mă bucur că v-am întâlnit!”. Andrei Gheorghe reacționa laconic, evlavios și ingenios: „Eu am multe de uitat. Am 51 de ani, mă bucur și eu că v-am întâlnit”.

Subiectul incitant și vibrant al cărții debutează în epicentrul „junglei tropicale din subcontinentul indian” – copilăria umană diafană. Dar „jungla rămâne … junglă până Mowgli întâlni o fată misterioasă… Vrăjit de frumusețea feminină, naivul cade din copac direct în lac…”. Mowgli & Shanti, Mihnea și Dora, Nelli și Dinu sunt cuplurile iubirii și feeriei, Mihnea intuia formula fericirii: „Dragostea noastră e asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri și al cărui centru e pretutindeni” (p. 43).

Constituția pasională intelectuală a lui Mihnea este reflecția adolescentină marca Mihai Neamțu: „Excentric și atipic, Mihnea făcuse din castitate o apologie a vieții interiorizate… Oricând avea ocazia, Mihnea alegea orgasmul intelectual, plimbându‑și pofta pe crestele alpine ale culturii europene” (p. 35). Însă o dilemă interioară deteriora feeria sufletului suav: „era dezbinat între plăcerea luptelor politice din agora și retragerea solitară în labirintul cărților” (p. 52).

Aleasa inimii lui, Dora, aprofunda romanele lui Dickens și dramaturgia lui Shakespeare, citeau pe diagonală scriitori interbelici și se delectau, uneori, cu muzica lui Jean Moscopol sau Ioana Radu (p.34) – catalizatorii ce inflamau și întrețineau „arderea din priviri, îndemnul către fericire, miresmele iubirii și poemele fericirii paradisiace”. Ecranizate ori teatralizate, eseurile edenice ale autorului ar intelectualiza și româniza cuplul legendarului britanic, Romeo și Julieta. Autorul sublimează filosofiile fericirilor: „Romanticii n‑au spus totul despre iubire – dovadă, pleiada de eșecuri personale, de la Goethe sau Schleiermacher până la Eminescu însuși. O mulțime de bărbați inteligenți ai lumii moderne n‑au putut desăvârși iubirea‑pasională într‑o epopee conjugală” (p. 77);

„Cum facem trecerea de la momentul estetic al îndrăgostirii la configurația spirituală a iubirii, există oare și exemple vii de oameni care au răzbit „până când moartea i‑a despărțit”?  Previzibil, inevitabilul și implacabilul urmează, căderea cuplului șochează, proza ori materialitatea vieții neglijate, subestimate ori sfidate se răzbună dur și impur, răstignește: „Norii grijilor și glasul îndoielii au transformat inima celor doi într‑o stană de piatră”.

Scriitorul sesizează și investighează fulminant fenomenologia modernă a bărbatului barbariei și mojiciei malefice, fiind fidel lui M. Eliade din „Oceanografie” (1934), unde includea eseul Despre bărbaţii superiori „specia oamenilor “neinţeleşi”, iar M. Neamțu elucidează fenomenul consumerist drept consecință a faptului că „a făcut din bărbatul genial un animal comercial vulgar și mereu îndrăgostit de sine… Sticla ne livrează profilul bădăranului miștocar, al cocotei masculine, al paiaței sentimentale …care‑și plânge de milă. În viața acestor sclavi ai neputinței, ateismul funcționează drept contraceptiv, iar faima ca afrodisiac” (p. 183). Marele bărbat blajin divin se validează și nobilizează numai „prin exercițiul responsabilității și al spiritualizării conștiinței (p.195), justițiarizează rezonabil, profetic eseistul reflexiv și  sacrosanct.

Istoriografic și demografic, instituția familiei este celula-cetate eternă etnică: „Discipline recent inventate au exacerbat conflictul dintre bărbați & femei, despărțind familia de moravurile tradiționale. Școala de la Frankfurt s‑a grăbit să exporte lupta de clasă direct în matricea vieții conjugale. Cultura occidentală a produs acest paricid în numele relativismului moral și al egalitarismului economic” (p. 186).

Epilogul cărții epatează și flatează prin fondul ontologic trinitar national(ist) și etnocentrist: „Bărbatul adevărat e motivat să lupte într‑un joc cu miză, oferind familiei, cetății și țării sale o ancoră stabilă. Bărbăția, așadar, este generalul din armata virtuților care salvează – fizic, moral și spiritual – onoarea oricărei națiuni” (p.195). Aici autorul subiectivizează pătimaș. Ne salvează, eroizează și eternizează mărimea morală și intelectuală (M. Eminescu) elitară națională.

                                Luminist renascentist sacrosant

Reflexiv rectitudinal spartan și axiologic, acribios și luminos, ofensiv și incisiv, Mihai Neamțu demantelează demolatorii temeliilor fastului ființial. Jovial și boem, poetic și etic, tezist și antitezist prepară și administrează pansamente (alifii) pentru sufletul Patriei, care are nevoie, precum militează miraculos, de a fi iubit și tămăduit, vindecându-i rănile, restaurându-i strălucirea primordială în alianță cu „unitatea democrației și meritocrației (A. Marga). Este neaccidentală idolatrizarea „cavalerului Cervantes”, implicat în „bătălii pe toate fronturile” (Tiberiu Lovin), a celebrei Etici nicomahice aristotelice pentru „a face România mai bună” (Alina Iioi), inteligentă, decentă, excelentă și sustenabilă.

Chiar dacă l-ar descuraja ori flata M. Gandi, tempera sau contesta G. Liiceanu, T. Paleologu etc., M. Neamțu merită a fi nominalizat și legiferat drept comoară națională patrimonială cu protecție statală.  Purtător de talent inteligent, colos din Rodos întru Hristos cu fler intelectual moral ce pledează și promovează candori evangheliare, se va putea identifica cu o regență românească a Sf. Augustin.

Critic neconflictogen și autocritic, M. Neamțu a învățat „să nu (mai) trăiască viața prin comparație”, conștientizează propria păcătoșenie – „fiind deschis la toate criticile constructive”. Oricine-i temător să cadă-n furcile lui caudine caustice. Afirma cândva, de ajunge cumva în Rai, va cere „audiență la Sf. Grigorie de Nisa și Dostoievski”. Atunci poate află(m) de ce ultimul blestema cu anticipație idealul fericirii umane pe pământ …dacă se va realiza? Amfitrion comunitar al „Civilizației iubirii” (p. 173), dar și apologet creștin asumat (criptat) al reabilitării elitelor intelectuale morale prin „dialogul cu spiritele” etc. –  e unul din filosofii  care „tocmai la așa ceva ar trebui să se priceapă măcar câțiva în sânul unei culturi naționale” (C. Noica).

Evident și univoc – cinicii, aroganții și ignoranții vor invidia, minimaliza, nu-i vor ierta succesul.  Ineglijabile rămân avertismentul misticului Nae Ionescu – „Cât de multe trebuie să știi ca să nu spui anumite lucruri?”,  previziunea lui Razvan Codrescu din 13 februarie 2021: „Ca să poți profita de binefacerile posibile ale democrației îți trebuie un grad de civilizație pe care România este departe de a-l avea. Cîtă vreme se vor perpetua condițiile actuale, la noi democrația nu va naște decît monștri”.

Explicabil și regretabil clivajul public paleologian, precum și retractarea prieteniei de către sorbonnarul universitar A. Papahagi. Știm, legendara triadă literară M. Eminescu, I. Slavici și I. L. Caragiale nu gândea în unison, greu cădeau de acord asupra multor probleme. Sperăm în triumful spiritual sapiențial viitorologic, care va anihila  explozibilul pasional provizoriu și derizoriu.

Anticipat, sunt recunoscător areopagitului portretizator al harului ideatic al „radiației cunoașterii” (Maria Georgescu), stărilor de spirit (C. Noica) paulinice ale lui M. Neamțu, precum Vasile Pârvan scria despre Nae Ionescu – profesorul de geniu al geniilor interbelice.

Solicitat a se prezidențializa (2019), aspirantul reacționa și raționa: „Timpul meu n-a sosit. Nu simt că sunt pregătit pentru a candida. Cred că trebuie să mai acumulez experiență”. La 27 noiembrie, Daniela Nenciu scria pe rețele: „Nu trebuia sa ieșiți din politică! Trebuia să rămâneți de partea corectă a adevărului și să construiți cu noi, care vă respectam și prețuiam. Pe mine m-ați dezamăgit. Când eram în Spania, îi spuneam lui Grigore Cartianu că vedeam un potențial președinte al României”.

Nădăjduim să evite o ispită otrăvită, completând pleiada elitelor naționale intelectuale educaționale (Maiorescu, Iorga, Ionescu, Pârvan, Pandrea, Vulcănescu, Bernea, Pușcariu, Țuțea, Noica, Goma, Codrescu, Puric, Lavric, Ungureanu, pr. Necula etc.). Socrate, întrebat de ce n-a făcut politică, răspundea (pecetluia): „vă spun cu siguranţă: dacă m-aş fi apucat să fac politică, demult aş fi fost pierdut… Este, prin urmare, o necesitate ca, dacă cineva întradevăr se luptă pentru dreptate… să lucreze ca simplu particular, nu ca om politic”. Preferabil a dăinui prin a fi „dascălii (ne)fericirii”?

Contextualitatea fenomenologică face irezistibilă tentația de a-l evoca pe Octavin Goga din 1912: „acest complicat şi sensitiv seismograf intelectual” donquijotesc Românesc fără „clipe de odihnă”.

Grigore Grigorescu

Noiembrie-decembrie 2023

(or. Daventry, Marea Britanie – Chișinău)

 

PS: Dedic această cronică memoriei prematur regretatului Răzvan Codrescu.

 

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Prof. Dan Dungaciu: Nu cred că a doua zi după ce se încheie, vreo pace, rușii se vor năpusti spre NATO și spre Europa. Mie mi-e teamă că lucrurile pot să arate mult mai cinic, pot să negocieze și cu unii europeni și cu SUA

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole