Featured Image with Sidebar

Franța: zguduirea sistemului politic

07/07/2024

Perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial a fost marcată în Franța de dominația partidelor tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta, reprezentate de Partidul Socialist (PS) și Partidul Republican (RPR/UMP/LR). Aceste două formațiuni politice au structurat viața politică franceză timp de decenii, alternând la putere și promovând politici relativ similare.

Începând cu anii 1980, putem observa primele semne ale unei crize a sistemului politic tradițional. Politica de austeritate promovată de președintele socialist François Mitterrand în 1983, în contextul integrării europene, a marcat o ruptură în cadrul stângii franceze și a început erodarea încrederii electoratului în partidele istorice.

Această tendință s-a accentuat în deceniile următoare. Tratatul de la Maastricht din 1992, care a consacrat crearea Uniunii Europene, a fost un alt moment-cheie în aprofundarea crizei politice. Decizia de a adopta moneda unică europeană a fost percepută de o parte a electoratului ca o renunțare la suveranitatea națională și a alimentat sentimente eurosceptice.

Alegerile prezidențiale din 2012 și 2017 au marcat o accelerare a destrămării partidelor tradiționale. În 2012, candidații PS și UMP (François Hollande și Nicolas Sarkozy) au obținut în total 56% din voturi în primul tur. Doar 5 ani mai târziu, în 2017, candidații acestor partide (Benoît Hamon și François Fillon) au reunit doar 26% din voturi. În 2022, reprezentanții acestor formațiuni-sistem (Anne Hidalgo și Valérie Pécresse) au obținut doar 6% din sufragii.

Prăbușirea rapidă a partidelor de guvernământ tradiționale a deschis calea ascensiunii lui Emmanuel Macron, care a înțeles și a profitat de destrămarea sistemului politic francez. Macron a reușit să atragă o parte din electoratul de centru-stânga și centru-dreapta, promițând o “nouă cale” politică dincolo de vechile clivaje.

Însă, după 7 ani de mandat, chiar și propriul partid al lui Macron, La République en Marche, începe să fie afectat de aceeași tendință de destrămare care a lovit partidele istorice. Alegerile din 2022, în care Rassemblement National (RN) a câștigat foarte multe din comune, sunt un semn al adâncirii crizei politice în Franța.

În acest context, unii analiști vorbesc chiar de o “criză de regim”, cu posibile tensiuni sociale și manifestații de stradă care ar putea escalada, mai ales în contextul organizării Jocurilor Olimpice de la Paris în 2024. Mișcarea radicală de Stânga speră să profite de această situație, încercând să combine votul cu mișcări populare de protest.

Pentru a depăși această criză, ar putea fi necesare unele reforme, cum ar fi modificarea sistemului electoral, pentru a încuraja o cultură a compromisului parlamentar și o mai bună reprezentare a diversității politice. Modelul german, în care partidele formează guverne de coaliție după negocieri îndelungate, ar putea fi o sursă de inspirație pentru clasa politică franceză.

În final, criza politică actuală din Franța are rădăcini adânci în evoluția sistemului politic francez din ultimele decenii. Depășirea acestei situații va necesita o reflecție profundă asupra modelului politic și o capacitate de a se adapta la noile realități sociale și electorale.

Ascensiunea lui Marine Le Pen și a partidului său, Rassemblement National (RN), a generat o serie de tensiuni, blocaje și oportunități politice în Franța. În contextul unei posibile coabitări între președintele Emmanuel Macron și o majoritate parlamentară condusă de RN, viitorul politic al Franței se conturează a fi unul complex și plin de incertitudini.

Dacă RN ar câștiga majoritatea parlamentară, Franța ar experimenta o coabitare de un nou tip. Spre deosebire de coabitările anterioare, unde partidele tradiționale de stânga sau de dreapta s-au duelat, această coabitare ar implica un partid perceput până de curând ca fiind marginal.

Majoritatea opoziției ar fi probabil reprezentată de Noua Uniune Populară Ecologică și Socială (NUPES), o coaliție de stânga. Totuși, coerența și unitatea acestei opoziții sunt puse sub semnul întrebării, având în vedere diversitatea ideologică a membrilor săi.

În 7 iulie 2024, RN ar putea obține o majoritate relativă, insuficientă pentru a controla absolut legislativul. Acest lucru ar putea duce la un blocaj legislativ, unde compromisurile și alianțele temporare ar deveni necesare pentru a trece orice lege.

Emmanuel Macron ar fi sub o presiune enormă pentru a găsi soluții în această nouă configurație. Lipsa unei majorități clare îl obligă să colaboreze cu RN sau să formeze alianțe neobișnuite, punându-i la încercare abilitățile politice și de leadership.

Programul RN aduce propuneri de ruptură mai radicale în comparație cu programele anterioare ale stângii tradiționale, ceea ce poate duce la tensiuni sociale și economice majore în implementarea politicilor sale.

O altă posibilitate este formarea unui guvern tehnic, similar celui italian, condus de experți tehnocrați. Deși ar putea stabiliza temporar situația, un astfel de guvern ar fi vulnerabil la moțiuni de cenzură din partea unei opoziții unite.

Majoritatea prezidențială, fiind redusă la un număr mic de deputați, va avea dificultăți în influențarea procesului legislativ. Macron ar trebui să găsească 189 de deputați suplimentari pentru a forma o majoritate, o sarcină aproape imposibilă.

Creșterea RN ar putea redefini peisajul politic francez pe termen lung, transformând RN într-un jucător principal. Succesul RN ar încuraja și alte partide de dreapta din Europa, având un efect de undă pe întregul continent.

Posibilitatea unui blocaj legislativ și a unei coabitări tensionate ar putea reînvia discuțiile despre necesitatea unei reforme instituționale pentru a adapta sistemul politic francez la noile realități.

RN ar trebui să demonstreze capacitatea de a guverna responsabil și eficient pentru a câștiga legitimitatea deplină în ochii electoratului și ai comunității internaționale, un test major pentru Marine Le Pen și echipa sa.

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Zece provocări pentru Franța post-Macron

Andrada Poenaru

Andrada Poenaru este studentă și are ca pasiune intelectuală istoria războaielor culturale din Occident. Autori favoriți: Carl Gustav Jung, Mircea Eliade și Jordan Peterson.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole