Featured Image with Sidebar

Geniul creștinismului

18/02/2024

Veacul nostru profesează o ideologie hibridă. Instituțiile publice ale lumii apusene – separația puterilor, respectul proprietății, capitalismul antreprenorial, cultul științei, al frumuseții și al îngrijirii medicale – s-au născut într-o matrice specifică. Civilizația occidentală a dat naștere unor economii prospere.

Abundența, consumerismul și materialismul n-au adus, întotdeauna, maturitatea spirituală. Dimpotrivă. Omul recent suferă din pricina amneziei. Suntem ingrați. Confundăm inteligența computațională cu înțelepciunea practică. Suprapunem avansul tehno-științei peste progresul moral.

Cultura occidentală de astăzi iubește amalgamul, sincretismul, cacofonia. Îmbrățișăm diversitatea, dar impunem conformismul ideologic. Ne predăm cu mare ușurință (și ușurătate) hermeneuticii suspiciunii. Consumăm noutatea și respingem canoanele tradiției pe care, de altfel, o disprețuim și pentru că n-o cunoaștem.

Vrem să fim influenți pe orizontală, însă nu și relevanți pe verticală; actuali, dar fără potențial; simpatici, și, totuși, indezirabili. Punem la îndoială vechile dogme pentru că noțiunea de adevăr ne jenează. Ne plac băuturile amestecate.

Gustăm arareori apa curată de izvor.

Spiritul vremii a ajuns modelat de pulsiuni iraționale și forțe oarbe pe care anticii le numeau „duhuri.” Între globalismul elitelor și gloata viscerală, între imperiul Uniunii Europene și patria natală, între umanismul secular și creștinismul tradițional, între vocația cosmopolită și specificul etnic, ne căutăm fiecare identitatea proprie, păstrând deschiderea către Celălalt. Mai bine de un mileniu și jumătate, creștinismul a unit națiunile și popoarele lumii prin faptul că le-a luminat mintea, le-a încălzit inima, le-a întărit voința și le-a șlefuit caracterul.

Suntem încă depozitarii unei sensibilități morale atinsă de valorile Evangheliei. Secole la rândul, simbolismul Crucii i-a adus laolaltă pe credincioșii din Sicilia, Creta ori Lampedusa împreună cu pelerinii din Egipt, Iona, Athos sau Gibraltar. În vremurile bune, Biserica a fost spațiul manifestării darurilor celor care, fie laici, fie clerici, l-au iubit pe Dumnezeu. Înălțimea și adâncimea „minții lui Hristos” (Filipeni 2, 5) a produs ecouri înăuntrul și-n afara Bisericii.

Creștinii nu pot ascunde într-un spațiu privat căutarea binelui, a adevărului și a frumuseții. Oricât de străveche, credința apostolilor nu dospește într-un anticariat prăfuit, cu mirosuri incerte de ulei rânced, urină de șoareci sau flori de mucegai. Biserica vie a primelor veacuri fost atractivă pentru locuitorii Imperiului Roman întrucât a fost comunicată într-un limbaj al iubirii și printr-o retorică filantropică foarte convingătoare pentru rețeaua de cetăți a Antichității târzii.

Principalul arhitect al acestei strategii misionare? Pavel din Tarsus. Când fostul Saul, ucenic al lui Gamaliel, îi scrie prietenului său Filimon, proprietar de sclavi, ca să-l primească pe Onisim, robul fugar, apostolul lui Hristos declanșează un veritabil seism în bazinul Mediteranei. În doar câteva secole, creștinismul avea să schimbe moravurile lumii romane și să transforme condiția spirituală a milioane de oameni.

Rădăcinile teologiei politice, așadar, sunt profund evanghelice. Puterea seculară a Imperiului trebuit să țină cont de puterea spirituală a Bisericii.

Chiar și înainte de Constantin cel Mare, frumusețea creștinismului (înțeles ca mod de viețuire) a reverberat dincolo de orice granițe lingvistice sau confesionale. Ulterior, gândirea teologică medievală a postulat existența unei ordini (sau taxonomii) universale care a stimulat cercetarea științifică a planului divin.

Gândul că lumea este produsul unei raționalități transcendente a stimulat curiozitatea intelectuală a celor care, punând accentul pe raționalitate, logică și observație empirică, s-au dedicat descifrării legităților universale. Nu doar știința, ci și literatura sau arta occidentală datorează enorm Bibliei și interpretărilor patristice ale textului sacru.

Câți n-am gustat din cantatele lui Bach? Câți n-am savurat poezia lui Rilke?

Credincioșii și necredincioșii contemplă cu egală uimire pictura lui Giotto despre „Fuga în Egipt” sau pânza lui Rembrandt dedicată „Întoarcerii fiului risipitor.”

Fecunditatea spirituală a creștinismului poate fi probată-n orice mare bibliotecă sau muzeu demn de acest nume.

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Cel mai citit articol pe mihailneamtu.eu - Intelectualii față-n față cu pandemia!

Mihail Neamtu

Prietenii mă văd ca pe un scriitor, educator și om politic. Dușmanii ar prefera să nu mă vadă deloc. În fiecare zi, merită să luptăm pentru o Românie deșteaptă, adică trează spiritual, sănătoasă trupește, prosperă economic, puternică militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor europeană, vocea noastră are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole