Featured Image with Sidebar

Institutul Mises: O analiză liberal – conservatoare a angajamentului Dreptei Unite (1)

28/02/2024

Institutul Mises România a publicat pe siteul său o analiză a programului Alianței Dreapta Unită (DU), formată din Uniunea Salvați România (USR), Partidul Mișcarea Populară (PMP) și Forța Dreptei (FD).

Iată articolul:

Politică, politică externă și cultură

DU susține „demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și drepturile omului ca valori non-negociabile”.

Termeni clișeu care ascund multe probleme. Cine e liberal ar fi putut să-i descrie un pic. Să sperăm că egalitatea se referă doar la acea egalitate în fața legii. Dar mi-e teamă că mulți dintre adepții unirii ar trece cu vedere alte forme de egalitate, cum este egalitatea de șanse. De aceea nici nu au precizat la ce fel de egalitate se referă. Liberalismul clasic are în vedere un singur tip de egalitate, cea în fața legii. Restul sunt sloganuri cu mize politice. Iar noi ca societate am înghițit aceste sloganuri, pozând simultan în mari liberali. Fondurile europene (ca să dăm doar un exemplu), considerate o șansă imensă pentru dezvoltarea României, au în ADN-ul lor ideea egalității de șanse.

Ura egalitară în plină libertate economică

În spatele acestui concept frumos pe care doar naivii îl mai văd în termenii „să poată și un negru să se angajeze într-o companie plină de albi” sau „să poată și femeia să fie șefă la uzina de tractoare”, se ascund chestiuni de un profund dispreț față de libertate. Cine lucrează în industrie și e conștient de aceste probleme, poate da mărturie că discursul egalității de șanse (la care se adaugă cel al incluziunii și diversității) a depășit de mult faza asta, a bunului simț. O spun și psihologi cu scaun la cap precum Jordan Peterson (un creștin), sau filozofi ca Peter Boghossian (un ateu), ambii renunțând la pozițiile importante universitare ca urmare a dictaturii discursului D.I.E. (Diversity, Inclusion and Equality) în propriile universități.

Astăzi, ca să dovedești că respecți egalitatea de șanse prezinți cifre miliției europene, cu câte femei ai pe cutare funcții, câți negri (sau alte culturi) etc. Sigur, e vorba mai mult de corporații care intră ușor în jocul ăsta, dar o vom vedea la un moment dat și în instituțiile publice, în firme mai mici, în școli. Însuși termenul de negru a ajuns greu de pronunțat de teama repercusiunilor. Oamenii se cenzurează singuri astăzi, iar jocul fricii merge strună. Când eram copil, tot așa îmi amintesc cum părinții mei se cenzurau când vorbeau despre regimul comunist sau despre Ceaușescu. Teama lor însă era legitimă, căci nu era o societate liberă, riscau să fie turnați la securitate, își puteau pierde serviciul. Astăzi avem pretenția că trăim într-o societate liberă. Însă după cum vedem, liberalii asociază libertatea cu o egalitate nespecificată (cel puțin în acest document) sau poate pe care ei o consideră subînțeleasă, context în care trebuie să ne spună și ce părere au despre formele post-moderne ale egalității care nu mai au nimic în comun cu liberalismul, ci cu stânga, cu o antropologie profund atee și resentimentară, a cărei vitalitate decurge și din faptul că vede în stat un aliat obligatoriu în procesul de schimbare, în organizarea revoluției.

Mai târziu poate că ne vom lămuri ce înțeleg liberalii din această asociere, dar cum știm deja ce gândesc mulți dintre ei (există și excepții), sau ce gândesc când nu gândesc cu voce tare, lucrurile sunt oarecum previzibile. E de văzut cum vor reuși liberalii să prezerve înțelesul original al egalității în fața legii, într-un context cultural dominat de marxism, în care egalitatea se operaționalizează, adică se transpune în lege ca o formă dubioasă de justiție ex-post față de unele erori și orori ale trecutului (de pildă fenomenul cancel culture sau victimization studies) și despre care liberalii noștri nu par să se poziționeze, sau dimpotrivă consideră tema ca irelevantă pentru România. Toate partidele europene aflate la dreapta consideră importante pentru comunitatea europeană teme precum egalitatea de șanse, de gen, drepturile minorităților dar DU nu consideră că pentru români ar fi importante.

Totuși, cred că ele vor deveni importante atunci când negrul îmi va spune că el se simte egal cu mine abia atunci când eu voi renunța la a mai preda Adam Smith în universitate pentru simplul motiv că Smith nu s-a poziționat ferm anti-sclavie, atunci când o femeie îmi va spune că sexul meu e suficient să mă calific drept potențial agresor, atunci când o studentă îmi va spune că sunt biased cultural pentru că nu ofer nicio sursă feminină de filozofi ai economiei, atunci când ca antreprenor ce te vei bucura de efectele pozitive economice ale programului DU, în ședința acționarilor ți se va spune că nu poți implementa proiectele A și B pentru că băncile X și Y nu mai lucrează cu firme care nu îndeplinesc coeficienții DEI, când ca rector al unei universități vei constata că acreditarea programelor de studii nu se va mai putea face fără a include rapoarte care să arate clar și concret cum și cât de mult respecți criteriile DEI etc.

Ca liberali trebuie să ne amintim că marxismul a însemnat (și) ura de clasă și față de orice argument al unei clase detestabile prin natura ei. Marx avea în vedere capitaliștii, burghezii. Adepții contemporani ai acestei viziuni au în vedere clase precum albii, bărbații, heterosexualii, familia – dar ura e tot acolo, e substanța mișcării. În același timp, există o convingere irațională că prezervarea proprietății private și eliberarea economiei din chingile statului se vor putea face în contextul noii viziuni marxiste, pentru că se crede că o parte din adepții acestei viziuni ar avea inclinații capitaliste, chiar dacă cultural e captivă stângii. Faptul mă amuză teribil și nu pot decât să apreciez bunele intenții și idei ale unora dintre colegii liberali. Dar mă întreb ce fel de capitalism e cel în care un capitalist cu capitalul său nu poate angaja decât proporții egale de albi-negri, femei-bărbați, heterosexuali-homosexuali sau investițiile sale vor trebui să se supună standardelor DEI decise la nivel european? Asta e liberalizarea de care avem nevoie noi în România? Descătușarea capitalului și a mâinii invizibile pentru a o supune ulterior unei ingenioase și perverse forme de control pe care unii cercetători o asociază cu maoismul? Alegerea e între socialism, naționalizări, cumetrii, baroni pe de o parte, și capitalism, antreprenori, cu criterii DEI de cealaltă parte?!

Mult europenism, puțină europenitate

Documentul mai arată că partidele DU susțin modul de viață european. Eu, ca român (în primul rând), și apoi european (prin adopție) cunosc modul de viață românesc și cred că un francez, un german, un olandez ar spune la fel. Ca atare intru în Europa cu modul meu de viață, iar Europa mă acceptă, că doar se declară în favoarea diversității. De aici plecăm, deci. Sigur, modul de viață european presupune o înclinație către prosperitate, care în România n-a fost să fie, din multe motive: vremuri tulburi, stat tânăr, educație economică slabă, comunism. Dar putem educa publicul despre ce înseamnă prosperitatea și cum se obține, fără să-i facem capul calendar cu prea mult europenism, fie el bazat pe mirajul fondurilor europene, fie pe despre cum trebuie să acceptăm criteriile DEI.

Unii dintre liberali se plâng de lipsa de verticalitate și de opinie fermă a președintelui României (pe care cu ceva timp în urmă îl susțineau), dar nu leagă asta de faptul că actualul președinte s-a integrat perfect în modul de viață european pe care îl vor ei, adică nu are nicio opinie. Noi ne simțim europeni pentru că venim în Europa cu propriul mod de viață, și tocmai asta e frumusețea, diversitatea culturală înțeleasă corect. Modul de viață european sună așa de holist și de colectivist încât iarăși mă întreb ce se ascunde sub acest termen. Valorile elitei europene? Care sunt ele? Mă întreabă pe mine elita europeană când îmi obligă propriul stat să accepte un anumit număr de emigranți? Mă întreabă ce părere am despre alte culturi sau i s-o fi părând că gândesc ca ea, adică n-am nicio opinie și că merge să trăim oricum? Mă întreabă ce părere am despre efectul economic al decarbonizării forțate asupra unei familii cu salariul minim pe economie?

Într-un articol pe care l-am tradus recent, Ralph Raico arăta cum America a putut crește și prospera și pentru că a stat departe de mizele politrucilor absolutiști din Europa. Adică a stat departe de mercantilism și militarism (cel puțin până la începutului secolului XX). Acestea două s-au menținut în Europa cu state ahtiate după putere, bani și expansiune. Imperiile s-au menținut și cu un control puternic al economiei. Politic, în Europa de azi nu mai vezi expansionism, deși s-ar putea considera că înarmarea și extinderea NATO în ultimii treizeci de ani e un fel de pregătire, deocamdată defensivă.

Dar vezi mercantilism pe pâine. Și mai vezi și ceva ce merge bine cu mercantilismul, adică inflaționismul. Nu cunosc nicio figură de talie europeană care să gândească diferit de alta în privința asta. Sunt integrați perfect în modul de gândire european, care pe politică monetară înseamnă inflație, iar pe celelalte subiecte economice înseamnă intervenție. Pomeni în agricultură, pomeni în sectorul auto, pomeni în sectorul de protecția mediului/ecologie, pomeni în IT, taxe, inflație și, mai nou, război (observați că DU nu vorbește nimic de toate acestea!).

Pe scurt, să construim Europa într-un mare și inovator stil socialist, al aceleiași indiferențe față de proprietatea privată și libertatea economică. Dacă îi întrebi de ce așa și nu cu mai multă libertate îți vor spune că nu se poate, că n-ai ce să faci, că toți ceilalți (spre exemplu America, China, Japonia) fac la fel. Merită deci să citim în articolul lui Raico, despre cum cea mai liberă și prosperă țară din lume, a ales să ignore modul de viață european la acea vreme, construindu-și propria viziune economică și politică.

Continuarea, aici.

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Fostul director al Frontex face afirmații incendiare: Comisia Europeană mi-a spus să las migranții să intre, pentru că suntem un continent îmbătrânit

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole