Featured Image with Sidebar

Intelectualii, față-n față cu pandemia (II): de la Gabriel Liiceanu la Andrei Cornea

19/02/2024

Continuăm cu partea a II-a a serialului care trece în revistă reacțiile intelectualității bucureștene în cazurile încălcărilor drepturilor și libertăților cetățenești în timpul celor doi ani de criză (?) medicală.

În prima parte, de mare succes, am putut citi despre declarațiile de supunere necondiționată ale lui Vasile Bănescu, Adrian Papahagi, Teodor Baconschi sau Sever Voinescu.

Acum este rândul „patriarhilor” culturii oficiale, domnii Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu.

Liiceanu: Ai dreptul să mă aperi

În tinerețe, Gabriel Liiceanu teoretiza libertatea drept curaj al hotărârii care trasează limite. A decide în privința sa reprezenta, pentru filozoful român, începutul autonomiei subiectului în raport cu orice autoritate exterioară.

„Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi liber.” Iată afirmația decisivă din eseul Despre limită al ucenicului lui Noica. Ceea ce n-am văzut în timpul pandemiei a fost tocmai îndrăzneala sau temeritatea. Gânditorul care a criticat decenii la rândul deciziile guvernamentale a devenit, subit, un normie.

Mai grav, Gabriel Liiceanu, s-a transformat dintr-un „far moral al națiunii” într-un apologet al delațiunii. Totul pentru siguranță, nimic pentru libertate.

Dacă pe vremuri apăra autonomia individuală, în perioada epidemiei virale pentru patronul Humanitas n-a existat decât obligația altora de a-l apăra pe el, captivul fricii viscerale.

Omul nevaccinat a ajuns să fie asimilat unui… ucigaș. O simplificare ritoasă, dar odioasă.

„Libertatea mea este și ea atacată de cel care, în mod conștient, mă îmbolnăvește și mă ucide, care refuză să mă apere, să nu-mi pună viața în pericol.”

Așadar vinovatul nu era virusul produs într-un laborator din Wuhan, nici Partidul Comunist Chinez.

Vinovat era românul care dorea să respire fără mască.

Uneori, angoasa-n fața morții produce monștri.

„Nu există magazin în care să intru și să nu găsesc pe cineva care nu vrea să accepte că îl rog să facă asta, nu pentru el, că-l privește ce vrea să facă cu viața lui, ci pentru mine și pentru ceilalți.”

Iată un text scris cu aplomb retoric și împuținare silogistică.

De ce? Pentru că dl. Liiceanu socotea, în mod eronat, că tinerii și vârstnicii erau în mod egal expuși atacului Covid-19.

De ce? Pentru că dl. Liiceanu nega dreptul altor pacienți din sistemul public de sănătate (cum ar fi bolnavii de cancer) de-a primi îngrijirea medicală cuvenită.

N-a lipsit nici apelul către lichele. Acum, lichele erau oamenii care sfidau regimul liberticid al regimului Iohannis/Orban/Arafat.

„Faptul că primarul Capitalei nu se vaccinează mie-mi taie respirația. La fel, faptul că Patriarhul nu iese să spună: Fraților, Dumnezeu ne va ajuta să nu ne îmbolnăvim, dar să punem și noi umărul! Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă.”

Pentru Gabriel Liiceanu, o terapie medicală devenea un imperativ colectivist și o expresie a voinței generale. Nicio vorbă despre dreptul de-a spune nu.

Doar aceeași chemare la stigmatizarea celor din grupul de „anti-vaxxerii” care puneau la îndoială tehnologia ARNm.

Pleșu: De ce m-am vaccinat?

Andrei Pleșu a fost ceva mai dilematic, dar nu până la capăt. Domnia sa a lansat interogații ironice, însă resemnate. S-a întrebat de ce s-a mai vaccinat, dacă tot a mai contractat virusul.

„M-am vaccinat fără ezitare. Mai întîi cu Pfizer (cu rapel cu tot) și, de curînd, cu a treia doză (tot Pfizer). Între timp (după rapel) am făcut și boala (patru zile de spitalizare) și mi-am întrebat prietenii doctori de ce m-am mai vaccinat, dacă tot am luat virusul. O fi avînd dreptate madam Șoșoacă?! Nu! – mi-au spus ei. Dacă nu erai vaccinat, făceai o formă mult mai gravă a infecției. Oricum, acum sînt bine. Și precaut în continuare.”

Ne surprinde acum afirmația: fără ezitare.

Totuși, Andrei Pleșu n-a cerut, spre cinstea domniei sale, nici excluderea din viața publică a celor nevaccinați, nici n-a instigat la ură împotriva celor care au criticat, cu bun temei, măsurile coercitive de impunere prin ukaz guvernamental al unui tratament medical.

O lume fără dileme și plină de certitudini

Andrei Cornea a pledat, direct, pentru vaccinarea obligatorie. Copiii sunt proprietatea statului, ne-a lăsat să înțelegem traducătorul Republicii lui Platon (acuzat de tiranofilie de către Karl Popper).

„În mod evident, politicienii din toate partidele, deși știu foarte bine cît de nocivă este nevaccinarea, n-au pur și simplu curajul să voteze obligativitatea expresă a vaccinării copiilor și să introducă amenzi severe, ba chiar și pedepse penale pentru cei care refuză, în cazul cînd copilul respectiv se îmbolnăvește de o boală care ar fi putut fi prevenită prin vaccin.”, a scris domnia sa.

Nu a fost suficient. Ca și Vladimir Tismăneanu, Andrei Cornea a cerut cenzurarea vocilor disidente și sancționarea penală a „negaționiștilor”. Altfel spus, pușcărie pentru simpla îndoială. Temniță pentru dubiul cartezian. Închisoare pentru refuzul conformării.

„Cred că toți aceștia – ținînd seama și de autoritatea pe care o au eventual – trebuie să fie cenzurați și, dacă recidivează în negaționism, supuși unor sancțiuni administrative și/sau penale, la fel ca și cei care susțin că la Auschwitz „n-a murit nimeni”.”

Cu alte cuvinte, între neo-naziști și cei care refuză obligativitatea vaccinului nu există nicio diferență.

Pluralism? Diversitate? Acceptarea opiniilor dizidente? Nicidecum.

Așa cum spuneam: totul pentru siguranță, nimic pentru libertate.

„Adevărații negaționiști periculoși sînt cei care difuzează pe rețele și pe blog-uri știri false, informații pseudo-științifice etc., mai ales cei care uzează de autoritatea lor fie de medici, fie de preoți, fie de profesori sau de politicieni, spre a distruge încrederea în vaccinare, în general, și în vaccinarea anti-COVID, în special, fără a furniza dovezi concludente științific pentru atitudinea lor.”

Sunt aserțiunile unui filozof lipsit de orice competență în materie de medicină virusologie.

Sunt afirmațiile unui intelectual umanist care n-a cercetat niciodată tehnologiile din spatele vaccinului Pfizer.

Un dizident al Stângii americane: Bret Weinstein

Înainte de pandemie, biologul evoluționist Bret Weinstein se bucura de respectul comunității academice, publicându-și articolele de opinie în ziare precum New York Times. Perspectiva „eterodoxă” asupra pandemiei l-a transformat într-un intelectual controversat (ca și alți oameni de știință, precum Dr. Robert Malone). 

Weinstein a vorbit despre terapii alternative (prin recursul la ivermectină), fiind demonetizat de YouTube. Deși a susținut eficacitatea vaccinurilor în general, Weinstein a identificat în tehnologia ARNm „câteva defecte clare de proiectare”.

Intelectuali americani de stânga, precum Bret Weinstein, au demonstrat mai multă deschidere spre dialog decât mulți dintre intelectualii dreptei românești. În Statele Unite, s-au putut auzi comentarii neconvenționale despre originea artificială a virusului, dar și despre efectele adverse ale vaccinurilor. În România, orice îndoială a fost ridiculizată prin trimiterea către cazul Șoșoacă.

Dezbaterea științifică și gândirea filozofică ar fi trebuit să presupună o abordare critică asupra narațiunilor oficiale. Rolul intelectualului este acela de-a nu ceda presiunilor politice sau corporatiste, fiind, mai ales, preocupat de protejarea libertății de exprimare a tuturor oamenilor îndrăgostiți de adevăr.

Nu ne așteptam ca exegeții lui Heidegger să aibă o opinie pertinentă despre proteinele spike generate de unele vaccinuri COVID-19. Totuși, rostirea adevărului în fața puterii ar fi implicat asumarea unei atitudini circumspecte față de alianța dintre guvernele naționale și Big Pharma (interesate de vânzarea medicamentelor unei populații bolnave).

Ne-am fi bucurat să auzim comentarii favorabile părinților care au refuzat să-și vaccineze copiii perfect sănătoși. Ne-am fi așteptat ca, într-o cheie retrospectivă, intelectualii români să demonstreze o îngrijorare sinceră față de fenomenul morților subite, mai ales în rândul sportivilor tineri. N-a fost să fie.

Un intelectual autentic poate avea competențe medicale foarte limitate. Totuși, el s-ar cuveni să fie, oriunde și oricând, vocea critică a lucidității, nicidecum trompeta unei psihozei colective.

(va urma)

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Mihail Neamțu despre Brâncuși, Sărutul și teologia frumuseții

Andrada Poenaru

Andrada Poenaru este studentă și are ca pasiune intelectuală istoria războaielor culturale din Occident. Autori favoriți: Carl Gustav Jung, Mircea Eliade și Jordan Peterson.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole