Featured Image with Sidebar

Blestem și binecuvântare: slujitorul Marii Desfrânate sau cetățeanul Noului Ierusalim?

02/03/2024

Pictor creștin, artist ortodox și gânditor conservator, Jonathan Pageau a lansat în spațiul public, alături de Jordan Peterson, problema identității omului occidental.

Într-o lume a extremelor, aflarea centrului reprezintă o provocare-n sine.

Aflați sub asaltul ideologiilor, este foarte ușor să devenim copaci dezrădăcinați sau frunze-n bătaia vântului.

Unii exaltă particularitatea etnică: faptul de-a fi român, maghiar, american, rus, ucrainean, chinez sau indian. Alții promovează noțiunea de cetățenie globală, lipsită de conținut specific și identitate precisă.

Între tribalism și internaționalism, este greu să găsești a treia cale, cea menită să protejeze echilibrul instituțiilor intermediare: familia, cluburile, comunitățile religioase.

Milioane de oameni trăiesc, astăzi, fără speranță.

Nomazii digitali și persoanele singuratice ajung să renunțe la dialogul viu cu aproapele.

Să nu mai crezi că ești înzestrat cu o chemare unică. Să nu te mai implici în nicio acțiune transformatoare. Să te limitezi la statutul de consumator pasiv, iată sfârșitul umanității.

Cu toții resimțim tensiunea dintre Unu și multiplu. Ne socotim autentici, dar ne surprindem perfect conformiști, aliniați și confiscați de agenda unor grupuri de interese.

Cu toții locuim într-o casă, dar nu toți participăm la bunăstarea cartierelor noastre. Cu toții locuim într-un sat sau oraș, dar nu reușim cu toții să aducem o contribuție vizibilă la binele comun.

Suntem, de aceea, chemați să regândim noțiunea veche de participare. Cum? Știind că trăim nu doar într-o dimensiune orizontală a istoriei umane, ci și pe verticala metafizicii, unde timpul și eternitatea se întrepătrund reciproc.

Ordinea, pentru Platon și alți gânditori ai Antichității clasice, rezultă din participarea binelui particular la transcendența Binelui universal, adică la transcendență și Dumnezeire.

Înainte de-a fi un cetățean onorabil, e bine să asumi condiția de soț și tată. E bine să-ți onorezi prietenii și să-ți ajuți vecinii.

Există, altfel spus, o ierarhie a priorităților. Faptele mici (mâna întinsă unei persoane vârstnice la coborârea din tramvai, metrou sau autobuz) onorează virtuțile cardinale (cum ar fi iubirea).

Jonathan Pageau insistă, așadar, asupra importanței vieții comunitare.

Individualismul poate înfrunta nebunia gloatei, dar nu reprezintă o soluție de sine stătătoare.

Lumea modernă s-a născut dintr-o idolatrizare de tip cartezian față de metodă.

Birocrația deplânsă de Frank Kafka este interesată de proceduri, nicidecum de rezultat.

Angajații Statului au o singură loialitate: stăpânul care le plătește salariul lunar.

Regimurile totalitare au rafinat până la paroxism metodele de control asupra psihologiei individuale, dar și asupra maselor.

Statul administrativ a câștigat orice bătălie cu omul liber, fascinat de propria-i neatârnare.

Obligată să se ralieze obiectivelor istorice ale colectivității (progresul, egalitatea, justiția socială), persoana independentă s-a trezit anexată, confiscată sau debordată de imperativul mulțimilor fascinate de utopie.

Pe fundalul adeziunii conformiste la minciuna ideologiilor seculare se înalță efigia noului tiran: Statul bunăstării (pentru a-l cita pe A. Huxley).

Nu întâmplător, spune Jonathan Pageau, imaginarul biblic face referire la Marea Prostituată: entitatea care profanează tot ceea ce atinge.  Și curva nesătulă vrea să siluiască orice petec de inocență.

Diavolul a tulburat Europa occidentală, așezând-o între promiscuitatea Revoluției franceze și regimul de teroare impus de Robespierre; a răvășit Rusia între licența sexuală a lui Rasputin și austeritatea puritană a lui Stalin; a bulversat Germania interbelică între hedonismul Republicii de la Weimar și totalitarismul celui de-al Treilea Reich.

Și astăzi vedem Statul paternalist care-și devorează pruncii într-o atomizare tehnologică și degringoladă sexuală fără precedent.

Iată de ce ultima carte a Noului Testament oferă nu doar un diagnostic, ci și o soluție: cetățenia Ierusalimului ceresc. Creștinii nu sunt nici occidentali, nici răsăriteni, ci verticali.

Orașul păcii este așezat pe un munte, fiind udat de-un râu curat și oxigenat de-o grădină paradisiacă. Lumina umple fiecare colț din metropola credincioșilor. Ierusalimul restaurat nu anulează pluralismul națiunilor, ci proclamă universalitatea Binelui transcendent, perfect ilustrată de lumina divină, oferită fără zgârcenie tuturor celor ce doresc s-o primească.

Dacă Marea Prostituată subjugă, Noul Ierusalim eliberează.

Dacă Marea Desfrânată distruge loialitatea omului față de comunitățile intermediare (familia, orașul, națiunea), Noul Ierusalim o restaurează.

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Frankfurter Allgemeine Zeitung: Comisia Europeană favorizează Guvernul Tusk. Miroase a NEPOTISM politic

Mihail Neamtu

Prietenii mă văd ca pe un scriitor, educator și om politic. Dușmanii ar prefera să nu mă vadă deloc. În fiecare zi, merită să luptăm pentru o Românie deșteaptă, adică trează spiritual, sănătoasă trupește, prosperă economic, puternică militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor europeană, vocea noastră are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole