Featured Image with Sidebar

Mit și Logos la Blaga: Despre renașterea arhetipală a poeziei

19/05/2024

Motto: “Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan. E orb și e bătrân. / …ochii-i s-au închis – ca melcii – peste iarnă

(Pan).

A tăcut desăvârșit o vreme pentru ca miturile să prindă rădăcini întrânsul. Cât timp ele se formau în carnea-i plăpândă, cuvântul tremura pe buze întru nerostire, întru căutarea tăcerilor inițiale (Hronicul și cântecul vârstelor). Pe sub ochii lui de lapte, tablouri legendare lunecau, vrăjindu-i simțământul de copil. Mărgăritarele distilate în adâncuri vor fi mai apoi aruncate pe pânză. Ele vor constitui în sinea lor un drum inițiatic. Nu înspre Eleusis, ci până dincolo de creație – la Creator, la obârșiile logosice: “Oh sâmburele negru aruncat în vânt de dinții albi ai Evei” (Legendă).

Astfel, cu timpul, ia naștere hermeneutica blagiană a zeului Pan (gr. “tot, deplin”). Acesta este cunoscut din mitologia greacă (Victor Kernbach) drept monstrul jovial care pândea, în păduri, fecioarele (gr. nymphos) spre a le murdări. Afemeiat și seducător, cu cap uman și nas cârn, cu coarne, barbă, copite și păr de țap, pastelat sub o expresie libidinoasă, daimonul concupiscenței (cum îl numea Platon) lăsa impresia unei dominații universale. Aceasta, însă, până într-o zi, cu adieri blagiane…

Plutarh povestea cum oratorul Epitherses, profesor de literatură, se afla îmbarcat pe-o corabie de mărfuri, cu mulți pasageri, îndreptându-se înspre Roma. Când au acostat pe insula Palodes, au primit năucitoarea veste a morții lui Pan (fiind daimon, adică ființă supranaturală de rang inferior, și nu zeu [theoi], mărețul idol luxurios putea să cadă pradă morții). Toată lumea a rămas împietrită, mai ales că majoritatea lor aveau, asemenea gânditorilor antici, darul de a cerne cu ciurul chibzuielii știrile proaspete despre zei. Povestea s-a rostogolit, cu o forță asemănătoare pietroiului lui Sisif, încât a ajuns până și la urechile împăratului Tiberius Cezar. Acesta a dat ordin să se facă ample cercetări și să se stabilească veridicitatea relatării (William Hansen).

Oracolele au păstrat, cu obstinație, tăcerea și au lăsat, în conivență cu Cronos, să se așterne totul pe sub straturi de uitare. Însă cerberii ignoranței n-au putut împiedica muzele să se apropie de urechea mistică a lui Blaga, spre a-i comunica adevărul logosic. Acesta, a întreprins apoi o muncă de bijutier: el a desfăcut fiecare frază șoptită în componentele ei inițiale și le-a reașezat în structurile firești ale mitului, rezultând un text poetic cât mai accesibil, mai direct, mai limpede, scutit de tributul încifrărilor stilistice. Primul tablou al poemului intitulat “Moartea lui Pan” îl prezintă pe eroticul daimon încercând să corupă o tânără fecioară: “Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă / îți verși mlădie trupul gol în iarbă… / Ca pânea caldă eu te-aș frânge, / mișcarea ta mi-asvârle clipe dulci în sânge”.

Frumoasa și bestia își dispută reciproc relația magico-erotică. În gesturile lor respiră un mit de întemeiere (Andrei Oișteanu). Legenda Sf. Gheorghe îl inspiră pe Blaga să-i ofere puteri fecioarei și cu sabia Logosului să-l străpungă pe balaurul curviei. Aceasta îi leagă trupul libidinos cu brâul ei curat, îl târăște intra muros și îl expune în fața tuturor. Damnându-i, mai apoi memoria, îi taie capul, pecetluind triumful iubirii curate, caste pentru totdeauna: “Frumoaso, / ți-s ochii-așa de negri încât seara / când stau culcat cu capu-n poala ta / îmi pare că ochii tăi, adânci, sunt izvorul / din care tainic curge noaptea peste văi…” (Izvorul nopții). Erosul carnal își pierde puterea mantrei doar atunci când este încercuit de zidurile fortificate ale inocenței inimii. În interiorul acestui topos, Pan – cuceritorul amant – se lasă înfrânt de statornicia iubirii Agape: “Subt clopot de vecerne Pan e trist. / Pe-o cărăruie trece umbra / de culoarea lunii a lui Crist” (Moartea lui Pan). Ca slujitor al mitului, și nu stăpân al lui, în viziunea blagiană a morții lui Pan, Don Quijote și Sancho Panza se rotesc pe aripile aceleiași mori, împărtășindu-ne tuturor din vraja iubirilor fără de păcat.

Ultimul tablou al poeziei ni-l reliefează, într-o tușă ternă, implacabilă pe muribundul trubadur, tremurând sub sărutul veninos al timpului, nu al eternității. Retras în scorbura complexelor, în peștera obnubilantă a lui Platon, Pan își trăia ultimele clipe, finalul mărunt al unui destin ce se dorea eclatant: “Gonit de crucile sădite pe cărări / Pan s-ascunse într-o peșteră… / A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc. / Era acoperit cu promoroacă / și-amurgul cobora din sunetul de toacă. Neisprăvit rămase fluierul de soc” (Moartea lui Pan).

Înțelesul adânc din spatele poemului mitic blagian se revelează doar după mai multe relecturi. Mintea postmodernă încearcă doar să pipăie mesajul criptat al reînvierii logosice. De aceea, lectura mitului, la Blaga, se face pe dinăuntrul textului, nu pe dinafară. Hegel propunea criticilor conceptul intitulat: “moartea artei”. În cheie hegeliană este vorba, de fapt, despre viața artei, adică specificul trăirii ca atare. Vechea artă totală trebuie să moară pentru ca arta specifică să trăiască rodnic. Pe același filon, erotismul blagian abstract moare și el pentru ca iubirea sa agapică, personală pentru soția Cornelia să trăiască chiar și după moartea lor. În puținele sale poeme erotice, iubita lui nu este descrisă în stil romanțat, fardat, augmentat ridicol, ci ea este însăși definiția dragostei sublime: “Doi suntem gata s-ajutăm / brândușile ardorii / să înflorească iar în noi” (Cântec în doi). Erotismul blagian este neatins de aripa murdară a lui Pan. El comunică o iubire transfigurată, una ce scapă clișeelor pariziene; iubirea, la Blaga, este un act totalizator, metafizic (Giorgia Pițoiu). Dovadă că poetul a asistat nemijlocit la moartea lascivului Pan.

Întocmai unui Sisif modern, poetul din Lancrăm a lăcrimat ridicând în spate întregul munte de păcate, urcându-l spre văzduh, în același timp. Lucian Blaga, în spirit de evanghelist, ne dăruiește o veste bună tuturor: Pan a murit! Erosul adulterin poate fi biruit! Putem, deci, să ne avântăm împreună spre piscul iubirilor curate, acolo unde aerul proaspăt întreține Logosul din carne, hrănindu-l până la măsura bărbatului desăvârșit.

Poemul mitologic blagian despică valurile amoroase de-ntuneric, dezvăluind epopei de plonjări temerare în simbol, de parcă ar spinteca ludic pântecele balaurului gastrimarghic, asemenea personajului Iona, creat de Marin Sorescu. Această înscenare mitică exemplară a morții lui Pan, relevă felul original în care figura obiectului sensibil se încheagă la Blaga. O semnificativă tensiune între două spații arhetipale este reliefată aici: spațiul matern, embrionar și cel damnat, expulzat să trăiască (Ion Pop). Erosul crescut la sân și alăptat de către nimfă se năpustește ca un șarpe vinovat. Într-o clipă de neatenție, își vâră colții nemiloși în carnea fragedă, transformând totul într-o marfă de consum. Expulzat să trăiască în lumea formelor nevinovate, el nu știe altceva decât să întineze, să corupă și mai apoi să vitrioleze la nesfârșit.

Se cere vigilență de madonă și castitate de Penelopă. Poetul poate fi un Sfânt Gheorghe care învață tineretul cum să țină sabia Cuvântului în mână, ca astfel să reteze capul blestemat dintr-o singură lovitură. Cântecul de sirenă – acest mal du siècle – se propagă cu înverșunare pe toate canalele media. Privind în jur, exclamăm parcă odată cu poetul: “Où sont les neiges d’antan?”…

Mutatis mutandis, Blaga ne oferă tuturor speranță: “Mărețul zeu Pan a murit”. Sus inimile!

Autor: Cătălin Varga

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

VIDEO | Pr. Josiah Trenham în dialog cu Mihail Neamțu: De la apariția Covid, interesul pentru ortodoxie a crescut enorm în America

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole