Featured Image with Sidebar

Nimic nu va mai fi cum a fost: de la alegerile din SUA, până-n Ucraina. 15 previziuni pentru 2024 ale lui Valentin Naumescu

03/01/2024

Anul 2024 va fi un „atât de încărcat cu mize cruciale”, cum nu a mai fost nicicând în istoria recentă, scrie profesorul Valentin Naumescu pe siteul Inițiativei pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE).

Domnia sa a subliniat că în 2024, „49% din populația lumii este chemată la vot în 2024, în 64 de țări plus UE în ansamblu. O populație de aproximativ 4 miliarde de oameni va trece prin procese electorale. O suprapunere fără precedent în istorie”.

Naumescu avertizează că lucrurile nu se vor mai întoarce la „ce a fost înaintea celor două războaie, declanșate de invaziile criminale din 24 februarie 2022 și 7 octombrie 2023”.

În continuare, Naumescu trece în vedere 15 previziuni pentru ceea ce s-ar putea întâmpla în 2024, de la probabila victorie a lui Donald Trump în alegerile din America, la ascensiunea partidelor de dreapta în Europa, inclusiv în România, după europarlamentare.

  1. „Se vor redefini obiectivele victoriei Ucrainei, de la „eliberarea completă a teritoriilor ocupate” de armata rusă invadatoare la rezistența în fața agresiunii ruse, oprirea înaintării trupelor de ocupație și „construirea unei țări europene democratice și dezvoltate, cu garanții de securitate și perspective de integrare în lumea occidentală, independentă de Rusia” (chiar dacă mai mică teritorial decât Ucraina post-sovietică din 1991), o țară aflată în relații de colaborare strânsă cu UE, SUA și NATO.
  2. Și Rusia își va redefini obiectivele victoriei, de la ocuparea și anihilarea completă a Ucrainei („denazificarea, demilitarizarea, dezoccidentalizarea”), cu schimbarea regimului pro-occidental de la Kiev și a direcției strategice a țării, dinspre Vest spre „lumea rusă” (obiectivul inițial al invaziei, pe 24 februarie 2022), la obiectivul mult mai modest de păstrare a teritoriilor anexate prin așa-zisele „referendumuri” din septembrie 2022 (Lugansk, Donețk, Zaporojie, Herson), respectiv 2014 (Crimeea), reprezentând în total circa 20% din teritoriul Ucrainei.
  3. Pe 24 februarie 2024, la doi ani de la începutul invaziei din Ucraina și trei săptămâni înaintea alegerilor prezidențiale din Rusia,Vladimir Putin ar putea să își proclame unilateral „victoria” în „operațiunea militară specială” din Ucraina, transformând momentul într-o campanie propagandistică și electorală destinată publicului intern. Victoria anunțată de Kremlin pentru publicul rus va fi negată de Ucraina și Occident. Lui Vladimir Putin i se va refuza pe plan internațional recunoașterea ca învingător în război și anexarea de jure a teritoriilor. Luptele și ajutorul militar al Vestului pentru Ucraina vor continua, fără a se mai înregistra însă modificări substanțiale ale liniei frontului. Ambele părți vor înregistra pierderi umane, militare și materiale mari în 2024. Dacă Ucraina va începe să folosească avioane americane F-16, forța ei combativă și de distrugere va crește mult. Totuși, eliberarea completă a teritoriilor ocupate este improbabilă. Va deveni evident până la sfârșitul anului 2024 că miza teritorială din Ucraina își pierde treptat importanța, în fața altor mize, mai mari (strategice, politice, economice, de reconstrucție a Ucrainei, de obținere a garanțiilor de securitate, de integrare, redefinire a ordinii de securitate europene și globale, de reajustare a relațiilor Vestului cu Rusia și China, includerea Ucrainei în lumea occidentală etc.)
  4. NATO (Europa) va trebui să se pregătească mai temeinic pentru un război de apărare în fața Rusiei, iar aceasta va deveni o preocupare constantă a Alianței, nu doar în noul an ci și dincolo de 2024. Semnalele recente din SUA, Germania, Marea Britanie, Belgia, Olanda sunt clare, venind în sprijinul nevoii de consolidare militară a Flancului Estic la nivel superior.
  5. Forțele israeliene (IDF) vor prelua până în primăvară controlul total în Fâșia Gaza și vor elimina o serie de lideri importanți ai Hamas, oriunde s-ar afla aceștia. Vor începe negocierile internaționale pentru construirea unei formule de guvernare post-Hamas, care să-i implice și pe palestinieni, în principiu excluzându-i pe cei care au fost membri ai organizației teroriste. Fatah va trebui cooptată în proces. Discuțiile vor fi extrem de dificile, din cauza lipsei de încredere reciprocă a părților și a radicalizării din ultimele trei luni, și vor continua și în 2025. Situația va deveni tensionată și în Cisiordania, în primele luni ale anului, precum și la frontiera nordică cu Liban, din cauza tirurilor de rachete ale Hezbollah. Cu excepția unei posibile intervenții (limitate) a IDF în sudul Libanului, se va reuși evitarea unei escaladări regionale masive a războiului, care nu este dorită de niciun stat din regiune, cu excepția Iranului, interesat de dezintegrarea status-quo-ului din Orientul Mijlociu și de obținerea unei influențe regionale mai mari. „Soluția cu două state” este încă departe, dar nu imposibilă la orizontul anilor 2030. Se vor intensifica și presiunile politice interne pentru înlocuirea premierului Netanyahu, care va fi nevoit să părăsească șefia guvernului, fie spre finalul anului 2024, fie cel târziu în 2025. Schimbarea premierului, prin destrămarea coaliției actuale de la Ierusalim, nu va schimba spectaculos poziția statului Israel în chestiunea palestiniană, dar va oferi un „balon de oxigen” în negocierile internaționale.
  6. Mașinăria de stat care orchestrează simulacrul alegerilor prezidențiale din Rusia, din 17 martie, îi va asigura lui Vladimir Putin un succes de cel puțin 75%, gândit ca o confirmare plebiscitară masivă a „suportului poporului rus” pentru obiectivele Kremlinului în războiul din Ucraina.
  7. Președintele Zelenski nu va dori organizarea alegerilor din Ucraina iar acestea vor fi amânate, invocându-se oficial limitările legislației pe timp de război și dificultățile majore de a organiza un proces electoral corespunzător, deși probabil că actualul președinte ar fi putut (încă) să le câștige fără probleme în martie 2024. Neorganizarea votului în aproximativ 20% din teritoriul (ocupat) al țării ar fi creat însă probleme de legitimitate și de interpretare a unei noi realități teritoriale a Ucrainei, după cum a elibera „demonii” unei campanii electorale dure și zgomotoase (Ucraina nu este Rusia, ci o democrație pluralistă autentică), atunci când țara este în război iar armata luptă eroic în tranșee, ar fi produs într-adevăr un spectacol tragic pentru imaginea internațională a Ucrainei. Atmosfera de cvasi-consens politic din jurul lui Volodimir Zelenski se va sparge iar contestarea sa internă va începe să crească spre finalul anului și mai ales după posibilul armistițiu din 2025.
  8. Alegerile pentru Parlamentul European, din 6-9 iunie, vor aduce creșterea semnificativă a partidelor de dreapta anti-imigrație. Tema anti-migrație va deveni dominantă în politica europeană în 2024 și în anii viitori, inclusiv în alegerile naționale care vor avea loc, de exemplu în Austria și Belgia. Și alte state membre ale UE (Olanda, Germania, Franța, Italia, Suedia), pe lângă cele deja cunoscute ca ostile migrației din zone non-UE (Ungaria, Slovacia), își vor schimba abordările politice și sociale generoase din domeniul migrației, în favoarea unor abordări mai conservatoare și mai restrictive. Partidele pro-UE din Parlamentul European vor reuși cu greu să formeze o nouă majoritate pro-europeană, iar negocierile dintre PPE, PSE, Renew Europe și Verzi vor fi lungi și dificile, de-a lungul întregii veri. Am putea asista la o premieră în istoria UE – o majoritate parlamentară asigurată de 4 grupuri parlamentare, ceea ce va complica negocierea noii formule de conducere a UE. Grupul ECR, naționalist-conservator de dreapta, va avea un câștig substanțial la alegerile europene din 6-9 iunie și, situându-se „pe podium”, în primele trei grupuri politice, va încerca să devină parte a noii majorități parlamentare. Nu putem exclude apariția unor voci din zona PPE care să propună cooptarea ECR în noua majoritate din Parlamentul European.
  9. Alegerile prezidențiale și legislative din SUA, pe 5 noiembrie, vor fi câștigate cu cea mai mare probabilitate de republicani, atât la nivel prezidențial cât și al Congresului. În pofida unor rezultate macro-economice foarte bune în ultimii ani, rata de aprobare a președintelui Biden, de 40%, este sub nivelul celor ale ultimilor doi președinți ai SUA după primii trei ani ai primului mandat (Obama, care a fost reales, și chiar Trump, care a pierdut), iar condiția fizică a actualului președinte naște îndoieli privind capacitatea sa de a face față unui nou mandat. Greu de crezut că susținerea pentru Joe Biden mai poate crește în 2024. Deocamdată nu știm care va fi facțiunea dominantă din Partidul Republican (radicală sau centristă) care se va impune în alegerile primare, șansele facțiunii trumpiste (MAGA) depinzând în mare parte de mersul proceselor penale în care este acuzat Donald Trump și de deciziile finale ale Curții Supreme de Justiție. Dacă nu este blocat de justiție, Donald Trump va avea șanse reale să revină la Casa Albă. Fiind vorba de alegeri pe 5 noiembrie, cu mandate care încep în ianuarie 2025, nu putem vorbi de schimbări majore în politica SUA în 2024.
  10. Alegerile generale din Marea Britanie vor conduce cel mai probabil la un guvern format de laburiști, care au în prezent un avans mare față de conservatori, greu de recuperat până la vară sau toamnă, când vor fi convocate alegerile. Nu este sigur dacă Partidul Laburist va obține majoritatea absolută sau va avea nevoie de o coaliție cu Liberal-democrații sau Verzii. Scăderea puterii de cumpărare a britanicilor, pe fondul scumpirilor la energie, servicii și bunuri, și scăderea nivelului de viață post-Brexit vor fi „decontate” electoral de Partidul Conservator.
  11. În alegerile din Austria și Belgia, pe locul I ar putea ieși partidele de dreapta naționaliste, radicale și anti-migrație, respectiv Partidul Libertății din Austria (30%) și Vlaams Belang (Interesul Flamand, 25%). Pe lângă chestiunea politicii anti-migrație și a relaționării dificile a celor două partide cu UE, în cazul Belgiei se va pune suplimentar și problema dificilă a formării unei coaliții majoritare și chiar a viitorului statului belgian.
  12. Alegerile prezidențiale și legislative din 13 ianuarie din Taiwan vor crește din nou tensiunile dintre Beijing și Taipei, arătând că momentul în care Partidul Comunist Chinez va decide o acțiune majoră de „unificare a Chinei” se apropie, fiind vorba de doar câțiva ani până la confruntarea pentru anexarea Republicii China de către Republica Populară Chineză, care va pune la încercare sistemul garanțiilor de securitate americane și ordinea mondială bazată pe preeminența SUA.
  13. Alegerile generale din India (aprilie-mai) vor fi recâștigate de premierul Narendra Modi și Alianța Națională Democratică (NDA), dar diferența față de blocul opoziției (I.N.D.I.A.) se va reduce mult față de precedentul scrutin. Cea mai numeroasă democrație și totodată cea mai populată țară a lumii va continua parcursul politic de afirmare în politica internațională ca mare putere în devenire, încercând să obțină maximul de beneficii de pe urma așa-zisei „neutralități” asumate cu privire la războiul din Ucraina.
  14. Realegerea Președintei Maia Sandu în alegerile din Republica Moldova (cel mai probabil în noiembrie, conform calendarului, dacă nu vom asista la surpriza organizării mai rapide a scrutinului), cu șanse reale dar deocamdată incertă, va depinde de existența unei a doua forțe politice semnificative (minim 15%) care să o susțină în turul al doilea, în vederea obținerii unei majorități pro-occidentale de peste 50%. Consolidarea forțelor pro-unioniste ar putea eventual aduce acea resursă suplimentară de voturi, în turul al doilea. Deocamdată este incert jocul pe care îl va face primarul Ceban al Chișinăului la alegerile prezidențiale din 2024 și ar putea apărea surprize interesante și de aici. Foarte bună ideea de a organiza simultan un referendum pe tema aderării la UE, o temă electorală care îi va aduce Maiei Sandu maximizarea potențialului electoral în jurul acestui deziderat.
  15. Anul electoral 2024 din România va aduce o dezamăgire pentru partidele principale (mainstream), cele aflate de cel puțin două legislaturi în Parlament (PSD, PNL, UDMR, USR), atât prin rezultatele modeste, sub propriile așteptări, cât și prin prezența mică la vot a electoratului pe care contează fiecare dintre acestea. Cauza semi-eșecului previzibil nu o reprezintă schimbarea opțiunii strategice pro-Vest dominante a populației, ci calitatea slabă a partidelor și politicienilor care au fost la putere în ultimii ani, mediocritatea candidaților, inconsecvența și încălcarea aproape ridicolă a propriilor principii și promisiuni. De crescut, vor crește din nefericire doar partidele anti-sistem, care beneficiază de pe urma grobianismului (atractiv la români), populismului deșănțat, aberațiilor de pe rețelele sociale și scăderii nivelului educațional și cultural al societății, respectiv de pe urma absenteismului sau autoanulării votului celor dezamăgiți. Cel mai rău vor arăta alegerile europene din 9 iunie și alegerile parlamentare de la sfârșitul toamnei. Totuși, naționaliștii, eurofobii și rusofilii (AUR și SOS), deși se vor prezenta ca „oamenii noi”, nu vor reuși să formeze o masă critică pentru schimbarea direcției strategice a României. Opțiunea anti-occidentală din România nu depășește 30-35% din totalul populației. Orientarea politică postelectorală de la București va rămâne pro-UE, pro-SUA și pro-NATO, asigurată printr-o coaliție chinuită și instabilă de 3 partide, formată cel mai probabil din PSD, PNL și unul dintre UDMR sau USR, depinzând de procentajele obținute de cele 4 formațiuni la alegerile parlamentare. Pe fondul lipsei de soluții politice credibile, va deveni evidentă nevoia unui nou proiect politic în România, în zona orientării centriste, moderate și pro-occidentale. Chestiunea lipsei de credibilitate a partidelor și elitelor politice va deveni tema centrală a oricărei reforme a sistemului politic și administrativ”, afirmă Naumescu.

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

George Friedman crede că în 2024, China nu va iniția nicio acțiune militară împotriva SUA

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole