Featured Image with Sidebar

Ortodoxia și Occidentul: întâlniri, convertiri, mimetisme

05/07/2024

„Este o situație relativ nouă și, neavând o cunoaștere suficientă în domeniul istoriei bisericești sau al religiei în Occident, nu aș putea spune în ce măsură a mai existat un astfel de episod în trecut. (Speranța e ca Ortodoxia sa evite soarta Budismului si să nu devină un obiect de marketing și consum de masă instrumentalizat într-o variantă mai mult sau mai puțin New Age. Dar e alta discutie).

Ceea ce mi se pare însă interesant in ceea ce ne priveste, ca romani, relativ la acest fenomen este absența reflectării sale în lumea Ortodoxiei cu pretentii intelectuale publice românești și, mai ales, absența totală a prezenței intelectuale românești la interfața cu lumea intelectuală occidentală care descoperă Ortodoxia.

Adica: În mod normal, așteptam ca acest fenomen să se reflecte cumva în lumea românească cu pretenții intelectuale și, pe de altă parte, lumea Ortodoxiei românești cu pretenții intelectuale să fie cat de cat prezentă în Occident în mijlocul acestor evoluții.

Din păcate sau poate din fericire, intelectualitatea publică de factură Ortodoxă în România funcționează într-un alt univers și cu alți parametri. Este bine? Este rău? Să ne mulțumim doar să notăm faptele.

Fenomenul nu ar trebui să fie totuși o surpriză. Este rezultatul, pe de o parte, al modului în care reflectarea Ortodoxiei în lumea intelectuală românească a ajuns să fie dominată de viziuni care se află în aparentă disonanță atât cu ritmurile milenare ale Bisericii Ortodoxe, cât și cu evoluțiile contemporane din Occident și din lume.

O inadecvare dominată de nombrilism, provincialism și propaganda secularista marchează acest curent național. Grefarea discursului intelectual anunțat ca „ortodox”, pe zona ideologiilor la modă ale veacului – în speță o formă ideologizantă și rudimentară de occidentalism/europenism sincronist, îmbrăcat într-o retorică moralistă-, nu pare să mai fi lăsat loc și energie pentru angajarea cu fenomenele mai sus menționate.

Și astfel intelectualitatea publică românească asumat Ortodoxa a ajuns să aibă poziție exact inversă.

În loc să ducă Ortodoxia către lume și către veac, își dedică toate eforturile ca să bage lumea și veacul în Ortodoxia română.

În loc să publice și să se afle la interfața dialogului cu lumea intelectuală occidentală care descoperă Ortodoxia datorită experiențelor pe care le au cu celelalte curente religioase sau creștine care se manifestă în Occident, ei sunt preocupați să aducă varii forme de ideologie, retorică și propagandă din Occident în Ortodoxie, parand ca vor sa forteze BOR sa treca prin aceleasi experiente si stagii care i-au adus pe occidentalii in cauza la situatia prezenta.

Aici este vorba de a constata un fenomen, nu de a judeca. Poate că e bine, poate că e rău. Fapt este însă că (dupa stiinta mea) nu există în momentul de față niciun fel de lucrare, prezență, nume de intelectual ortodox român care să angajeze fenomenele de mai sus, care sa reprezinte ceva in dialogul cu confratii occidentali.

Există însă un efort paralel care vine sub tot felul de inițiative, unele bizare, altele comice. Cum ar fi: “urbanizarea” creștinismului românesc, “gentlemanul creștin” ca model existențial pentru doamnele, domnii și tineretul din orașele și satele patriei, politizarea geopolitică a prezenței publice a Bisericii, substituirea doctrinei și practicii cu moralismul și propaganda moralistă, bizara luptă cu ceva numit “filetismul” românesc în favoarea susținerii pe cale de consecinta logica si retorica a unui filetism „european” sau “occidental” echivalent, politizarea sociala a prezenței publice a Bisericii, initiative calendaristice cu valoare mai degraba contextual-politica etc. etc. etc.

Toate cele de mai sus pot să fie văzute ca o critică. Dar probabil că ar fi mult mai bine dacă ar fi văzute ca observație relativ detașată cu privire la un fenomen care este pur și simplu interesant.

Repet: poate că această închistare în autism intelectual și provincialism conformist e de fapt, pana la urma, pozitivă. Poate că aducerea lumii și veacului actuale în Ortodoxie este o prioritate în raport cu aducerea Ortodoxiei către lume și veac. Sunt lucruri care depășesc atât capacitățile, cât și interesul unuia ca subsemnatul. Pur și simplu însă mi s-a părut interesant acest fenomen și l-am notat ca atare.

Revenind însă la convertiții sau de interesatii de Ortodoxie din lumea intelectuală occidentală, pot spune un lucru: absolut toți pe care i-am cunoscut sau despre care am auzit -fie că sunt figuri publice fie că sunt tineri din lumea profesională și intelectuală- sunt toți, fără excepție, persoane extraordinar de interesante și de mare calibru uman, intelectual și spiritual.”

Paul Dragoș Aligica

 

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

O singură medie de 10 la evaluarea națională în mediul rural

Mihail Neamtu

Prietenii mă văd ca pe un scriitor, educator și om politic. Dușmanii ar prefera să nu mă vadă deloc. În fiecare zi, merită să luptăm pentru o Românie deșteaptă, adică trează spiritual, sănătoasă trupește, prosperă economic, puternică militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor europeană, vocea noastră are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole