Featured Image with Sidebar

Partidul Conservator – Scurtă cronologie (I)

01/04/2024

Cu toții știm din manualele de istorie că, de pe la mijlocul secolului al XIX-lea și până după Primul Război Mondial, Partidul Conservator (ai cărui membri erau numiți ”albii”) a împărțit puterea în România cu Partidul Liberal (lor li se spunea ”roșii” și, ca și azi, nu fără temei).

Dar ce a fost acest Partid Conservator, ce a vrut el pentru țară, care au fost circumstanțele în care s-a născut și cum a evoluat el, până azi, în spațiul românesc? S-au scris câteva cărți despre acest subiect – insuficiente raportat la importanța națională a conservatorilor români și la ceea ce au clădit aceștia pentru dezvoltarea țării.

La începutul Evului Mediu, în toate cele trei Țări Române existau doar două clase fundamentale: nobilimea (boierii) și poporul de rând (țăranii). Boierii (jupani, cnezi, juzi, căpitani, voievozi) existau în arealul carpato-danubiano-pontic cu mult înainte de Descălecare. Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247 o dovedește cu prisosință, atunci când vorbește despre ”majores terrae” (în Țara Lotrului). În Transilvania, sunt amintiți pe tot parcursul secolelor XI – XV.

Partidul Conservator își are originile în ”Partida Națională” a marilor boieri din secolele XVII – XVIII. Istoricul Alexandru Xenopol spunea, în urmă cu un veac: ”Primele origini ale Partidului Național sunt de căutat în tagma boierimii românești, deșteptată în interesul ei de clasă, totalizarea intereselor individuale, prin apăsarea elementului grecesc”. Influența ideilor revoluționare franceze duce, după 1821, la dezbinarea Partidei Naționale în două fracțiuni: una liberală, și alta conservatoare.

Vă propunem o scurtă cronologie, înainte de a intra în amănuntele istoriei Partidului Conservator de la noi (în articole viitoare):

  • 1600, mai: Voievodul român Mihai Viteazul (fiu al Voievodului Pătrașcu cel Bun și al Doamnei Theodora, născută Cantacuzino) realizează prima unire a celor trei Țări Române: Țara Românească, Transilvania, Moldova. În elanul său național, eliberează cetățile de la Dunăre (Turnu, Giurgiu, Brăila, Chilia, Cetatea Albă, Tighina), obține independența țării și devine unic Domn de la Nistru și Mare până la Tisa și Dunăre.
  • XVII: Epopeea națională a lui Mihai Viteazul reaprinde aspirațiile patriotice ale unei mari părți dintre boieri. Aceștia încep să se coaguleze, în mod informal, în ceea ce mai târziu se va numi ”Partida Națională” – un curent de gândire și de acțiune național, în orice caz anti-otoman, anti-austriac, anti-rusesc. Prima acțiune a Partidei Naționale (și anume, anti-grecească) are loc în Țara Românească sub Radu Mihnea, în 1616, apoi sub Alexandru Iliaș în 1618 și sub Leon Tomșa, în 1632. În Moldova, acestea au loc sub același Radu Mihnea (strămutat aici), sub Moise Movilă și sub Gheorghe Ștefan.
  • 1775, ianuarie: Austria anexează partea de nord-vest a Moldovei voievodale pe care o numeşte Bucovina: 10.442 kmp. cu cca. 75.000 de locuitori, din care 85% erau români (moldoveni). Domnitorul Grigore al III-lea Ghica al Moldovei plăteşte cu viaţa protestul său energic contra acestui rapt teritorial şi încercările sale de a o recupera.
  • 1782: Boierii din Partida Națională încheie o ”legătură” (alianță) în care, printre altele, spuneau: ”Să fim toți într-o unire și dragoste pentru folosul patriei noastre… Iar care dintre noi va umbla numai după al său interes, să aibă asupra lui blestemul lui Dumnezeu!”
  • 1812, mai 16: Prin Tratatul de Pace de la Bucureşti dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist, Turcia îi cedează Rusiei – fără drept – jumătatea estică a Moldovei voievodale, numită de acum înainte Basarabia: 44.422 kmp. cu circa 483.000 de locuitori, din care 86% erau români (moldoveni). Actul de anexare a Basarabiei de către Imperiul Țarist a fost unul fraudulos, deoarece încălca practica internațională, cu toate normele de drept existente la acel moment. Actul din 1812 a fost începutul unui calvar cu consecințe grave resimțite până astăzi. Moldova până atunci avea statutul unui principat autonom, în relaţie de suzeranitate în raport cu Imperiul Otoman. Aceasta însemna că Moldova nu fusese cucerită de către Poarta Otomană, turcii fiind nevoiți să încheie anumite tratate cu această formațiune statală medievală. Aceste tratate prevedeau mai multe clauze, dar începând cu secolul XVI și până în 1812, în aceste acte era menționat faptul că Țara Moldovei este un stat liber. Cu alte cuvinte, Poarta Otomană nu avea dreptul să anexeze sau să ocupe acest stat. Astfel, nici Imperiul Rus nu avea acest drept. De asemenea, Imperiul Rus nu avea dreptul să negocieze o clauză de anexare cu Imperiul Otoman. A fost un act fraudulos care venea în contradicție cu practica internațională, cu toate normele de drept existente în acel moment.
  • 1821: Revoluția lui Tudor Vladimirescu în Țara Românească și Eteria lui Alexandru Ipsilanti în Moldova abolesc vechiul regim fanariot și deschid porțile modernizării țării. Influențele Revoluției Franceze se fac cunoscute și-n țările române, și vechea Partidă Națională se-mparte în două fracțiuni rivale: a marilor boieri (conservatori) – în special cei refugiați din Bucovina și Basarabia, și a boierilor mici și mijlocii (liberali) – din Moldova (mică);

În Ţara Românească, marele ban Grigore Brâncoveanu se ridică împotriva „feluritelor nedreptăţi şi jafuri ale unei administraţii vicioase”, propunând schimbări cu caracter naţional, cu tente constituţionale.

La Braşov, printre boierii munteni refugiaţi aici în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, s-a alcătuit un proiect de Constituţie: „Îndreptarea ţărei după cele ce a pătimit la 1821 de la străini”. În afara prevederilor naţionaliste, se anvizaja o republică aristocratică (cum cereau şi marii boieri din Moldova) care să îndrepte administraţia, lăsând-o însă pe vechile ei baze. (Astfel de priecte apăreau şi în Moldova, ca răspuns, sub aceeaşi formă constituţională, la proiectele propuse de „novatori”. Tot în Moldova, se propunea chiar o domnie ereditară, cu drept de primogenitură).

  • 1822: Alegerea, pe scaunul Moldovei, a domnitorului Ioniță Sandu Sturza (1822 – 1828), cu sprijinul partidei ”ciocoilor” (liberali), al cărei reprezentant era. În timpul domniei sale, acesta s-a aflat în opoziție fățișă față de partidul marilor boieri, sprijinindu-se pe partidul ”ciocoilor”, fiind influențat de liberalismul incipient al acestora. Totuși, nu sancționează Constituția Cărvunarilor din 1822 deși, de facto, îi aplică prevederile.

Tot în acest an este redactat și un proiect de Constituție moldavă, de inspirație carbonară (cunoscută ca și Constituția Cărvunarilor, a comisului Ionică Tăutu). Aceasta prevedea, printre altele, egalitatea tuturor în fața legilor și, deci, schimbarea principiului privilegiilor și a deosebirilor de rang; egalitatea tuturor stărilor de boieri; acordarea dregătoriilor (funcțiilor în stat) cu abolirea principiului ereditar; alegerea Domnului de către Obște, de asemenea fără respectarea principiului ereditar. Totuși, oricât de ”liberală” părea, Constituția Cărvunarilor menținea unele privilegii: doar clasa boierească (egalizată) putea reprezenta poporul, boierii nu plăteau dări, dregătoriile erau acordate doar boierilor (dar fără deosebire de rang), Sfatul Obștesc era format doar din boieri. Așadar, egalitatea prevăzută de acest proiect constituțional opera doar în cercul nobilimii, prin aceea că toți boierii deveneau egali.

  • 1822, decembrie 25: De Crăciun, Episcopul de Huși, Meletie, introduce o înoire în slujbă: el nu atinge cu sfântul potir mai întâi frunțile marilor boieri, ca până atunci, ci de-a valma cu calicii. Acest lucru sugerează că nu trebuie să se recunoască nici un privilegiu de clasă. (Nici nu era de mirare, pentru fiul unui staroste de ciocli!);

 

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

83 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole