Featured Image with Sidebar

Partidul Conservator – Scurtă cronologie (VII)

24/04/2024

  • 1945, martie 6: În România se instituie primul guvern comunist condus de Petru Groza, la adăpostul şi cu sprijinul trupelor sovietice de ocupaţie.
  • 1946, iunie 17: Guvernul Petru Groza emite un decret (împotriva prevederilor Constituţiei din 1923) prin care desfiinţează Senatul.
  • 1947, decembrie 30: Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu Dej îl silesc prin ameninţare pe Regele Mihai I să abdice. Ultimul bastion de rezistenţă anti-comunistă este înlăturat, iar Monarhia este abolită ilegal, fără referendum, după o tradiţie monarhică de peste două mii de ani. În locul ei se proclamă o republică „populară”, după model sovietic. Începe lunga noapte a dictaturii comuniste, dincolo de Cortina de Fier.
  • 1948, februarie 4: România pierde Insula Şerpilor din Marea Neagră. Aceasta a fost cedată forțat de România comunistă printr-un simplu proces-verbal secret semnat de Ana Pauker, fără acceptul guvernului și fără consultarea poporului român.
  • 1989, decembrie 16-22: Revoluţia Română anticomunistă începe la Timişoara şi, în câteva zile, cuprinde marile oraşe ale ţării. Comunismul pică, cuplul dictatorial fuge dar este prins şi, în urma unui simulacru de proces, este executat. Între timp, la Bucureşti în seara zilei de 22 decembrie, Revoluţia este confiscată de eşalonul doi al P.C.R., sub conducerea activistului de partid Ion Iliescu, şcolit la Moscova. Totuşi, România îşi începe lungul şi anevoiosul drum spre normalitatea democraţiei de sorginte euro-atlantică. Se revine la o democraţie reprezentativă multi-partinică, apar în scurt timp peste 100 de partide.
  • 1990, ianuarie: Se reînfiinţează vechile partide „istorice”: Partidul Naţional Ţărănesc – creştin şi democrat (Corneliu Coposu), Partidul Naţional Liberal (Radu Câmpeanu), Partidul Social – Democrat Român (Sergiu Cunescu).
  • 1990, februarie: Există o foarte timidă încercare de a readuce şi conservatorismul pe noua scenă politică, prin efemerul Partid Conservator Monarhist Român. Existenţa lui este însă una meteorică, nereuşind să depăşească acel cadru restrâns al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (9 februarie – 20 mai 1990).
  • 1991, august 27: Fosta R.S.S. Moldovenească, cuprinzând o parte din vechea Basarabie şi o mică parte din fosta R.S.S.A. Moldovenească (Transnistria), îşi declară independenţa sub numele de Republica Moldova. La Tiraspol (Tirişpole), în stânga Nistrului, rusofonii preiau ilegal puterea şi, sprijiniţi de Armata a XIV-a Rusă, declară secesiunea faţă de Chişinău – după un război scurt, dar sângeros contra forţelor de poliţie moldoveneşti.
  • 1991, decembrie 18: Notoriul turnător al Securităţii, Dan Voiculescu, fondează un partid de buzunar, Partidul Umanist Român, cu o doctrină declarat social-liberală şi „umanistă”. Dealtfel, va şi adera la cvasi-necunoscuta „Internaţională Umanistă”.
  • 1995, decembrie: Un grup de oameni de dreapta – Adrian Iorgulescu, Varujan Vosganian, Laurenţiu Ulici, fondează gruparea politică „Alternativa României”, mişcare ce se revendica şi de la doctrina neo-conservatoare.
  • 1996, noiembrie 3: Alternativa României, înregistrat ca partid, participă la alegerile parlamentare pe listele Convenţiei Democrate Române, obţinând 6 mandate de deputaţi şi 1 mandat de senator.
  • 1997: Partidul lui Vosganian îşi schimbă denumirea, devenind Partidul Alternativa României (PAR).
  • 1998: Partidul Alternativa României a lansat „Manifestul Dreptei din România”, asumându-şi rolul de promotor al capitalismului, al demnităţii naţionale şi al renaşterii morale.
  • 1999, martie: La Congres, Partidul Alternativa României îşi schimbă denumirea în Uniunea Forţelor de Dreapta. Conducerea formaţiunii a fost una colectivă, cu doi copreşedinţi: Varujan Vosganian şi Adrian Iorgulescu. Partidul iese din C.D.R. şi de la guvernare, propunându-şi să devină o forţă de sine stătătoare, prin coagularea în jurul său a dreptei româneşti.
  • 2000, iunie 4, 18: La alegerile locale, mergând pe liste proprii, U.F.D. înregistrează un rezultat modest, cu doar 30 de mandate de primari în toată ţara, şi 2,2% din voturile pentru consilieri locali şi respectiv judeţeni.
  • 2000, noiembrie 26: La alegerile parlamentare generale, U.F.D. participă în cadrul C.D.R. – 2000. Această alianţă electorală nu obţine decât 5,04% din voturi la Cameră şi 5,29% din voturi la Senat, netrecând pragul electoral. Acest eşec a aruncat U.F.D. într-un con de umbră din care nu a putut ieşi decât prin dispariţie.
  • 2003, aprilie 19: După mai bine de un an de negocieri, în aprilie 2003, U.F.D. a fost absorbită de P.N.L.
  • 2004, martie 29: România aderă la Alianţa Nord – Atlantică (28 de state membre).
  • 2005, mai 7: În clasica tradiţie a imposturilor stângiste, turnătorul Voiculescu schimbă denumirea partidului său de buzunar din Partid Umanist Român (cu doctrină de centru-stânga) în Partidul Conservator (cu doctrină, chipurile, de dreapta). Era o încercare penibilă de a se apropia de Asociaţia Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (EACR), sortită unui eşec jenant. Chiar dacă P.C. nu a fost luat nici o clipă în serios de familia conservatoare europeană, continuă să uzurpe un nume nobil al unui partid care a clădit o Românie dreaptă, şi fără nici o legătură cu turnători, securişti, activişti comunişti sau noi îmbogăţiţi prin furt.
  • 2006, iunie 24: După modelul imposturii P.U.R. (Dan Voiculescu), la Chişinău se înfiinţează un aşa-zis Partid Conervator, condus de alogeni: Natalia Nirca, preşedinte şi soţul acesteia (!), Oleg Nirca, vicepreşedinte. Naşul de cununie al celor doi este Artur Reşetnicov, şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova între 2007 – 2009 (şi actual membru al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova).
  • 2007, ianuarie 1: România aderă la Uniunea Europeană (28 de state membre).
  • 2011, septembrie 17: Noua Republică apare, mai întâi în spaţiul virtual, apoi şi pe scena politică a ţării, ca o mișcare cetățenească de protest la adresa clasei politice corupte și de afirmare a unui proiect de țară. Inspirată de un „Crez politic” redactat de Mihail Neamțu, mișcarea s-a propagat în zeci de județe, strângând adeziunea a mii de cetățeni români din țară și din diaspora.
  • 2011, octombrie 13: Decizia înființării unui nou partid a fost luată ad-hoc de participanții la o conferință („Șapte Pași pentru o Nouă Republică”) găzduită la Casa de Cultură a Studenților din București. Noua mişcare politică fiinţează, până la data înregistrării partidului, sub umbrela juridică a Asociaţiei Noua Republică.
  • 2011, noiembrie 5: Se desfăşoară la Brașov prima Întrunire Națională a membrilor și susținătorilor Noii Republici, momentul fiind urmat de alte adunări naționale și regionale (la Sibiu, Bucureşti, Iaşi, Ieşelniţa).
  • 2011, decembrie 1: Grupul de Iniţiativă Naţională (GIN) al Noii Republici lansează Campania națională de Strângere de Semnături pentru înființarea partidului.
  • 2011, noiembrie – 2012, iunie: Au fost lansate mai multe documente de politici publice care au criticat hemoragia banului public în Sănătate, furtul și risipa. Un grup de lucru format din mai mulți membri ai grupurilor de inițiativă locală și națională a redactat Statutul Partidului, validat ulterior la Congresul de înființare (23 iunie 2012).
  • 2012, martie 3: La cea de-a IV-a Adunare Națională a Noii Republici, la Bucureşti, europarlamentarul Monica Macovei a susținut un discurs despre starea Justiției și lupta anticorupție. Se lansează Pactul Fiscal al Noii Republici și Manualul de Identitate. Manualul de Identitate specifica rădăcinile doctrinare de la care Noua Republică se revendică: liberalismul clasic, democraţia creştină şi conservatorismul modern. Printre invitații speciali ai acestui eveniment s-au numărat Grigore Leșe și Adrian Papahagi.
  • 2012, iunie 5: După terminarea Campaniei de strângere de semnături (cca. 30.000 de semnături strânse), şase membri fondatori: Mihail Neamţu, Radu Cujbă, Cazimir Ţino, Ştefan Vlaston, Valeriu Todiraşcu, Nicolae Burchel înregistrează la Tribunalul Municipiului Bucureşti cererea de înfiinţare juridică a Partidului Noua Republică, partid ce fiinţa deja de facto.
  • 2012, iunie 10: Alegeri locale în România: deşi nu poate participa direct la alegeri datorită lipsei personalităţii juridice, Noua Republică sprijină public trei dintre membrii săi care participă ca şi independenţi. Toţi trei vor câştiga mandatele concurate: Marian Căpăţână, ales consilier judeţean la Brăila, Dan Sebastian Frăţilă, ales consilier municipal în Sebeş, jud. Alba, şi Aurelian Petre Banu, ales consilier local în comuna Mioarele, jud. Argeş.
  • 2012, iunie 23: Are loc la Casa de Cultură a Studenţilor, din Bucureşti, Congresul de Înfiinţare al Partidului Noua Republică. Peste 200 de delegați din ţară şi din Diaspora au validat documentele fondatoare ale partidului (Statutul, Codul Etic și Programul Politic), depuse deja la Tribunalul București. Invitații speciali ai evenimentului au fost: Monica Macovei, Mihai Răzvan Ungureanu, Grigore Leșe, Adrian Papahagi, Sever Voinescu, Cristian Preda și Cosmin Alexandru. Cu acest prilej au avut loc și primele alegeri interne din existența Noii Republici. Președinte este ales Mihail Neamțu, Prim-vicepreşedinte Valeriu Todiraşcu, Vice-preşedinţi Mihnea Ion Vasilache, Radu Cujbă, Augustin Minel Ofiţeru, Nicolae Popa, Membri ai Preşedinţiei Ştefan Ion Vlaston, Nicolae Burchel, Corneliu Dan Berari, Dan Sebastian Frăţilă, Radu Adrian Costea. Preşedinte al Comisiei de Integritate şi Arbitraj Naţională este aleasă avocata Diana Maria David, iar Preşedinte al Comisiei Naţionale de Control este ales expertul contabil Stănică Chirilă. A doua zi, la propunerea Preşedintelui Mihail Neamţu şi prin validarea Comitetului Executiv Naţional, Cazimir Ţino este validat Secretar General. Laurenţiu Theodoru este votat ca Secretar executiv al C.E.N.
  • 2012, iunie 28: Tribunalul Municipiului Bucureşti se pronunţă favorabil asupra cererii de înfiinţare a Partidului Noua Republică. În aceeaşi zi însă, printr-un abuz de drept, o persoană din anturajul falşilor conservatori (P.U.R.) depune contestaţie, ceea ce face ca decizia definitivă şi irevocabilă să treneze, până la rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti.
  • 2012, iulie 10: Partidul Noua Republică şi Fundaţia Creştin Democrată semnează un Acord politic pentru apărarea Statului de drept.
  • 2012, august 18: Adunarea Generală a Conducerilor Centrale și Județene ale Partidului Noua Republică, desfăşurată la Lerești, jud. Argeș, a luat act cu îngrijorare de derapajele grosolane ale U.S.L. de la principiile democratice şi normele statului de drept, care au culminat cu asmuțirea populației împotriva unor instituții aparținând Justiției române. Adunarea Generală amandatat Președinția Partidului Noua Republică să continue discuțiile pentru constituirea unei Alianțe Electorale de Centru Dreapta (ulterior A.R.D.), plecând de la respectarea principiilor de integritate. Adunare Națională a solicitat păstrarea identității doctrinare și ideologice a Partidului Noua Republică, a principiilor și valorilor sale, în cadrul alianței electorale A.R.D.
  • 2012, august 30: reprezentanții P.D.L., I.C.C.D., P.N.Ț.C.D., P.N.R. și F.C.D. au lansat Manifestul Dreptei Unite, care a creat alianța politico-electorală A.R.D.
  • 2012, septembrie 15: Reprezentanții P.D.L., P.N.Ț.C.D. și P.F.C. semnează protocolul de constituire al Alianței România Dreaptă. P.N.R. nu îl poate semna, datorită tergiversării excesive din partea Curţii de Apel Bucureşti. Negociază însă cu succes, cu partenerii de Alianţă, un număr de 12 candidaţi neo-republicani pe listele A.R.D.
  • 2012, decembrie 9: În România au loc alegeri generale parlamentare. Mihail Neamţu, Preşedintele P.N.R., obţine la Colegiul 1 deputaţi Arad un scor foarte bun, de 32,1% , superior cu mult mediei A.R.D. pe ţară (16,5%). La Bucureşti, Valeriu Todiraşcu ocupă prin redistribuire un loc de senator (19,2%), iar Augustin Ofiţeru îi dă fiori contracandidatului său din U.S.L. Călin Popescu Tăriceanu (fost Prim-ministru), obţinând 22,9% din voturi. Partidul Noua Republică devine partid parlamentar.
  • 2013, ianuarie 14-16: Mihail Neamţu (Preşedinte Noua Republică) şi Valeriu Todiraşcu (Senator şi Prim-vicepreşedinte Noua Republică) au participat, la invitaţia lui Daniel Hannan (MEP şi Secretar General al A.E.C.R.) la Sesiunea plenară a Parlamentului European din Strasbourg. Noua Republică a reușit cu prilejul acestei participări să pună temelia unei viitoare reprezentări în cadrul Alianței Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (A.E.C.R.).
  • 2013, ianuarie 29: Curtea de Apel Bucureşti dă o hotărâre definitivă şi irevocabilă de înregistrare a Partidului Noua Republică în Registrul partidelor politice. Acesta obţine personalitatea juridică.
  • 2013, mai 10: În cadrul A.E.C.R. Conference & Council Meeting de la Reykjavik, Islanda,delegaţia Noii Republici (Mihail Neamţu, Nicolae Popa, Ştefan Bârgăoanu) a depus formal candidatura partidului pentru calitatea de membru al Alianței Conservatorilor și Reformiștilor Europeni.
  • 2013, iulie 18: Partidul Noua Republică are o primă recomandare pozitivă din partea boardului A.E.C.R. Noua Republică va fi primul partid din România care va deveni membru al acestei prestigioase familii europene.
  • 2013, noiembrie 8: Consiliul A.E.C.R. votează, la Bruxelles, admiterea Partidului Noua Republică drept membru cu drepturi depline al Alianţei Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni. Acesta se alătură altor partide cu doctrină conservatoare, euro-realistă, din Europa şi America de Nord (Belgia, Canada, Cehia, Danemarca, Insulele Faeroe, Georgia, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie, Polonia, România, Slovacia, Ungaria).
  • 2013, noiembrie 16: Congresul Extraordinar al Partidului Noua Republică, desfăşurat la Bucureşti. Încetează mandatul celor aleşi la Congresul de Înfiinţare al Partidului. Se alege noua echipă de conducere, se votează noul Statut, Cod de Integritate şi Program politic.
  • 2014, mai 25: Alegeri generale pentru Parlamentul European. În România se aleg cei 32 de europarlamentari. Partidul Noua Republică participă pe liste proprii.
  • 2014, noiembrie 30: Alegeri prezidenţiale în România. Partidul Noua Republică participă la acestea cu propriul candidat.

Autor: Cazimir Ţino, noiembrie 2013, Chişinău

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Claudiu Târziu despre MEGA: Acest eveniment va așeza și mai bine România pe harta mișcării conservatoare internaționale

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole