Featured Image with Sidebar

Paul Dragoș Aligică despre Ortodoxie și ortopenism

07/07/2024

Odată ce am identificat problemele legate de situația actuală a BOR în contextul evoluțiilor ideologice și doctrinare contemporane, observăm imediat că se conturează 3 structuri diferite aflate în relații asimetrice una cu cealaltă:

1. Pe de o parte avem Ortodoxia, cu tradiția și structurile sale ierarhice și instituționale, liturgice și spirituale milenare. Aici lucrurile sunt clare de la doctrină până la aspectele instituționale ale BOR. Avem însă apoi:

2. Un fenomen modern de secol 19 si 20, pe care să-l numim „Ortodoxism”.

3. Și, în sfârșit, un fenomen contemporan de sfârșit de secol 20 – început de secol 21 pe care să-l numim Ortopenism (în lipsă de un termen mai bun – nu țin neapărat la termenul ăsta, fenomenul și ideea contează, nu eticheta, așa cum se va vedea mai jos).

Ortopenismul este o doctrină care vrea să combine ideologia europenist-occidentalistă modernizantă și secularizantă cu Ortodoxia creștină, poziționându-se ca o alternativă la „Ortodoxism”.

În viziunea și practica propagandistică a Ortopenismului, „Ortodoxismul” e o ideologie ce reprezintă o reinterpretare a valorilor și principiilor Ortodoxiei creștine (creștinismul oriental) într-un context cultural, politic și naționalist. Acesta se deosebește de „Ortodoxie”, care este în principal o tradiție religioasă și spirituală, prin faptul că Ortodoxismul are o tentă politică și pune un accent mai mare pe identitatea națională și pe tradițiile culturale.

Ca teorie generală a modernizării, în viziunea Ortopenismului, religia și în speță creștinismul oriental Ortodox reprezintă frâna/cheia procesului de modernizare și reformă a României. Ortopenismul este așadar o reacție ideologică la Ortodoxism pe tărâm politic și, în același timp, pe tărâm religios este o mișcare de reformă internă a BOR și Ortodoxiei românești.

Să elaborăm: Sub dimensiunea politico-ideologică europenist-occidentalistă, Ortopenismul promovează occidentalizarea programatic-mecanică a tuturor instituțiilor, tradițiilor și aspectelor culturale românești și adoptarea strategică a valorilor și practicilor occidentale la zi. El avansează tactic în conformitate cu trendurile de sincronizare definite de linia centrală ideologică dată de occidentulul contemporan și mai precis de structurile de propagandă occidentale contemporane.

Sub dimensiunea religioasă, Ortopenismul îmbracă retorica unei mișcări religioase reformatoare, care pune un accent aproape exclusiv pe rolul factorului intelectual, laic, secularizant, moralizant și ideologic în dinamica „reformei” BOR și Ortodoxiei românești.

Conform acestei “narațiuni” care apare obsesiv și dominant pe toate platformele și canalele media, Ortodoxia se află într-o stare cronică de confuzie și impas în fața provocărilor lumii contemporane. Mai grav, Ortodoxia se află în pericol de a fi viciată de Ortodoxism.

Ortopenismul este definit astfel de către susținătorii săi ca o reacție salvatoare. Poate fi așadar văzut ca parte din familia mai largă a trendurilor „salvationismelor” și „rezistismului” promovate curent ca formule de angajare civică a cetățenilor în sistemele de propagandă și guvernanță occidentală, ca alternativă la democrația liberală clasică.

Din acest punct de vedere, modelul propus este unul în care liderii societății civile, activiști și „comunicatori” aflați în mobilizare „comunicațională” continuă, influenceri și intelectuali publici, împreună cu grupuri de presiune create mai mult sau mai puțin ad-hoc din „urmăritori”, cu ajutorul noilor mijloace date de rețelele sociale, devin formatorii de opinie reformatoare și vectorii schimbării în Biserică. Ei „rezistă”, „salvează” și „schimbă” prin implicare civică. Cum? Manifestându-se discursiv pe „platforme” și în mass media. Demască. Moralizează. Semnează petiții etc.

Clerul, structurile de decizie ecleziastice tradiționale, ierarhia spirituală și organizațională a Bisericii sunt astfel prin definiție implicit portretizate ca retrograde, anacronice, lipsite de capacitate de autoguvernare și direcție, conservator anti-europene și anti-occidentale.

Definiția reziduală a Ortodoxiei române (pe care indirect o impun opiniei publice cu mare succes) este așadar pentru acest curent una de factură ideologică și socială inerțială și ostilă Progresului (scris deliberat cu majuscula pentru că ideologiile iluministe ale progresului și nu tradiția creștină sunt aici factorul motivat ultim, așa cum vom vedea într-unul din episoadele viitoare).

Pentru a fi salvată, Ortodoxia trebuie să fie salvată de ea însăși. Pentru a fi salvată, Biserica trebuie să fie salvată de ea însăși.

Funcția unui intelectual public ortodox (si a mirenilor care îi urmează) nu este aceea de a duce Ortodoxia în lume și veacul contemporan, ci una inversă, de a duce veacul și lumea contemporană în Ortodoxie și, mai precis, în Biserica Ortodoxă. (Imaginea emblematică aici nu este o slujbă în biserică, ci este o scenă mare cu un podium la care stau niște „intelectuali publici” și vorbesc, iar în sală clerul ortodox stă și ascultă și eventual aplaudă pătruns și emoționat de semnificația momentului și de mesaj).

SA INSUMAM ACUM LA CE NE DUC OBSERVATIILE DE MAI SUS:

BOR este prin definiție, în acest model, o entitate în nevoie de reformă. Prin urmare, după toate datele, structura Ortopenismului este aparent una de factură clasic „reformatoare”, protestantă. Ca toate mișcările reformatoare religioase, aspectul de politică ecleziastică devine unul contondent și agresiv, în care structurile ierarhice (sau o parte a lor, cea retrograda, conservatoare etc.) sunt definite sub termeni de (a) corupție și (b) deviere doctrinară sau (c) ambele.

Similitudinile merg însă doar până la un punct: Dacă retorica și poziționarea au asemănări cu mișcările incipiente reformatoare protestante, în realitate Ortopenismul este lipsit de orice fel de energie internă spirituală sau de absorbție sau reflecție interioară de tip Protestant sau Neoprotestant.

Din contră. La o privire mai atentă e vizibil că eforturile internalizării și căutării echilibrului intern în relația directă cu Dumnezeirea sunt substituite cu agitațiile și stridențele moralismului public. Fondul este dat până la urmă de elemente secularizante, modernizatoare și ideologic și politic corecte la zi.

Să ne întoarcem atunci și să facem un pivot către Biserica Catolică. Este Ortopenismul o pregătire sau antecameră unui echivalent al Vatican II (sau Trento) pentru BOR? Sau, mai ambițios, pentru mișcarea generală de “rejuvenare” în interiorul bisericilor ortodoxe surori? Este greu de dat un răspuns.

Ajunși în acest punct al prezentării, să nu uităm că toate cele de mai sus sunt o reconstrucție bazată pe retorica și practica susținătorilor Ortopenismului. Doctrina încă nu a fost închegată de către autorii în cauză. Și, în bună măsură, ca orice astfel de doctrină aflată în stadiul de coagulare, este plină de contradicții, un amestec de bune intentii si incongruente logice sau factuale. (Morale, nu; ca acolo lucrurile sunt clare).

Mai mult, este foarte nesigur în ce măsură există o formă de conștientizare în rândul acestor promotori ca inteleg bine ceea ce fac și de ce fac. De multe ori dau impresia că este mai degrabă vorba de niște teme, forțe și curente internaționale care se materializează și manifestă în context național și ortodox, luând pe val și vorbind prin elementele intelectuale și umane mai fragile și susceptibile de a fi târâte de aceste curente.

Dar să nu ne grăbim să judecăm si sa ne reprimam instinctul polemic. Poate că așa au început lucrurile și cu Reforma Protestantă sau cu Conciliul Vatican II. O mulțime de oameni care voiau ceva nedefinit în ceea ce privește viața lor religioasă, aveau idei mai definite cu privire la pozițiile politice și ideologice ale veacului în care trăiau, și simțeau că trebuie să facă ceva pentru a le pune în acord. O neliniște, apoi o reacție, apoi o mișcare…

Să privim așadar cu seriozitate către purtătorii acestei mișcări și să îi considerăm, ca ipoteză de lucru, ca pe avangarda unor reforme sau reînnoiri în Ortodoxie, și nu ca pe niște carghiosi intelectuali care se bagă singuri în seamă într-o agitație perpetuă pentru regăsirea unui iluzorii relevante pierdute, așa cum sunt de multe ori portretizați de către cei care le urmăresc mișcările și poziționările publice și nu sunt încântați deloc de ceea ce văd.

Să luăm lucrurile deci în serios și să evităm pe cât putem panta ridiculizării și polemicii neserioase pe care de cele mai multe ori acești oameni o invită. Să luăm în serios ceea ce e de luat în serios și să încercăm să aducem in spațiul dezbaterii publice raționale, bazate pe evidențe empirice și argumente, setul de probleme aduse în lumină de agitația și retorica Ortopenistă. Să facem, deci, pasul următor.

Am notat: „Ortodoxism” este termenul pe care Ortopeniștii îl utilizează de cele mai multe ori în asociere cu eticheta de „filetism”. În episodul viitor vom lua de plecare această chestiune și vom urma pista deschisă de aceasta. Să vedem unde ne duce…

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Marea Britanie - de la o națiune unită la un stat polițienesc

Redacția

Platforma MihailNeamtu.Eu susține proiecte de reformă a Statului român și de primenire a Uniunii Europene plecând de la valorile populare, creștin-democrate și conservatoare. Luptăm pentru românii care și-au păstrat demnitatea, credința, conștiința națională, libertatea de conștiință, proprietatea și familia. Visăm la o țară bogată, mândră de trecutul creștin al neamului, înzdrăvenită militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor lumii, vocea României are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole