Featured Image with Sidebar

Pr. Gabriel Bunge: Omul care mi-a schimbat viața

01/04/2024

Mi s-a întâmplat la 21 de ani să descopăr un om formidabil. Eram student la Cluj și resimțeam zilnic apăsarea sărăciei. Din bursa de merit câștigată lunar, îmi cumpăram doar cărți din librării și anticariate. Firma tatălui meu suferea din pricina devalorizării banilor. Ca profesoară de liceu, mama câștiga circa 80 USD pe lună, predând limba română celor mai inteligenți tineri din Colegiul Moise Nicoară de la Arad.

Era o zi de vară și un profesor de teologie, îmbrăcat într-o mantie de călugăr benedictin, a vizitat capitala Transilvaniei. Era un bărbat înalt, surâzător, cu o față senină și trăsături delicate. Îl știam din cărțile tipărite sub semnătura deja faimoasă printre iubitorii literaturii patristice: părintele Gabriel Bunge. Ulterior, aveam să aflu că părintele Bunge îl cunoscuse pe cardinalul Joseph Ratzinger, devenit mai târziu Papa Benedict al XVI-lea.

Însoțit de neobositul diacon Ioan Ică Jr., oaspetele editurii Deisis și al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj se pregătea să susțină o conferință despre opera lui Evagrie Ponticul, parțial cunoscută prin traducerile părintelui Dumitru Stăniloae din Filocalia.

Scrisesem deja o recenzie despre un tratat dedicat rugăciunii curate. Eram familiarizat cu biografia controversatului Evagrie, născut în Asia Minor, hirotonit diacon de către episcopul Vasile cel Mare, prieten cu sfântul Grigorie de Nazianz și devenit vedetă la Constantinopol, în contextul celui de-al doilea sinod ecumenic (381). Eram familiarizat cu disputa origenistă de la finele veacului IV și cunoșteam anatemele rostite împotriva dascălului alexandrin într-o ședință solemnă a sinodului de la Constantinopol (553), inițiat de împăratul Iustinian.

Dincolo de curiozitatea intelectuală și atracția spirituală resimțită față de blândul ascet din pustia egipteană, trăiam și cu picioarele pe pământ. Știam că urmează să termin Facultatea de Filozofie și perspectivele sociale mă deprimau. Sărăcia lucie din România m-ar fi îngropat într-o depresie adâncă. Mi-am spus că trebuie să reușesc să prind o bursă în străinătate. Fusesem deja acceptat în cadrul programului Erasmus la Muenchen.

Într-o sală plină cu studenți, am ascultat atent conferința și mi-am pregătit câteva întrebări în limba engleză pentru invitatul nostru.

Cred că e vital să asculți, să asimilezi, să înveți, dar cred că e și mai important să cultivi o prezența intențională.

Ce înseamnă asta? Să ieși din starea de pasivitate specifică pietrei. Omul este un animal chemat la îndumnezeire. Avem mereu libertatea de-a acționa, de-a produce contexte, de-a deveni arhitecții propriului nostru destin.

Mi-am luat notițe pe toată durata prezentării făcute de părintele Gabriel Bunge.

Așezat într-o bancă din ultimul rând, am ridicat ridicat mâna și-am pus o întrebare sofisticată (sau măcar inteligentă, credeam eu) despre tratatul Kephalaia Gnostika.

La final, mi-am dorit să-i vorbesc într-un registru personal pe invitatul nostru special. Folosind o strategie preluată din mediul diplomatic, l-am întrebat dacă putem face o fotografie?

În felul acesta, știam că pot să-i smulg câteva zeci de secunde de atenție suplimentară.

Atunci i-am spus: „Dragă părinte, stimate domnule profesor: cum aș putea să vă cunosc mai bine”? Și el s-a uitat la mine și a zis: „Vino să mă întâlnești în Elveția”.

M-am dus în Elveția cu aproximativ cincizeci de dolari. Am plecat cu autobuzul unei companii din Sibiu și-am ajuns la Lugano, la poalele Munților Alpi.

Am urcat muntele împreună cu preotul Mihai Meseșan și am bătut la ușa mănăstirii arhimandritului Gabriel Bunge.

Am stat vreme de șase săptămâni într-un sever cantonament duhovnicesc: rugăciune, meditația Sfintelor Scripturi, muncă-n grădină.

La final, când am vrut să plec, Părintele Bunge m-a întrebat: „tinere ce o să faci cu viața ta?”

I-am răspuns sincer: „nu știu, părinte, căci sunt la o mare răscruce, dar am fost acceptat de universitatea din München. Cazarea e scumpă și îmi lipsesc banii”.

Și-a zis – fiți atenți la asta: „Banii sunt cea mai mică problemă.”

Vorbea ca un occidental.

A pus mâna pe telefon a sunat un bancher din Zurich și a spus, „am avea nevoie de 10.000 de mărci pentru un tânăr român briliant. Îl putem ajuta?”. A doua zi suma era transferată-n contul bancar al tatălui meu.

Dumnezeu e mare.

Revenit la Arad, părinții mei erau șocați că m-am întors cu 10.000 de mărci și nu știau exact ce tip de business am făcut, dacă e legal sau ilegal.

De la ce a plecat totul ? De la o întrebare. De la cultivarea atenției.

Știam că trebuie să fac ceva. Și toate s-au aranjat.

Mai târziu, după terminarea studiilor din Germania, am ajuns în Anglia. Făcusem deja o lucrare de master despre Sfântul Grigorie de Nyssa și primisem oportunitatea continuării cercetărilor mele în Londra. Era un oraș foarte scump. Ținusem legătura cu părintele Gabriel Bunge și i-am spus: „Capitala Marii Britanii e un Turn Babel. Am taxele de studii plătite din bursă, mi-am rezolvat și cazarea, dar m-ar ajuta să primesc un sprijin pentru achiziționarea cărților și a unui laptop.”

Generos, cum îl știam, părintele Gabriel a zis: „Scrie, te rog, o scrisoare către Renovabis Stiftung, o fundație germană care sprijină tinerii est-europeni. Spune-le că ai susținerea mea”.

Am construit un dosar solid, care includea studii, diplome și recomandări. Atunci le-am cerut un stipendiu de circa 2.000 EUR anual.

După trei sau patru săptămâni de așteptare, mi-a venit răspunsul în limba germană: „Stimate domnule Neamțu, vi s-a aprobat suma de 20.000 EUR pentru trei ani. Am fost uimit. Am dorit să-i întreb: nu vă supărați, poate ați făcut o greșeală, eu am cerut 2.000, iar dumneavoastră mi-ați dat 20.000 EUR. Ce se întâmplă?”

Din nou, Dumnezeu e bun și minunile sunt posibile-n viață.

Banii mi-au permis să am o studenție fericită, să pot vizita pustia Egiptului, Sinaiul și locurile pe unde s-a nevoit sfântul Antonie cel Mare, dar și marele Ioan Scărarul.

Cea mai frumoasă perioadă-n viața mea, cred, a fost trăită sub protecția unei binecuvântări venite de la părintele Gabriel Bunge, astăzi schimonah ortodox.

La sfârșitul studiilor doctorale, m-am întors din Anglia acasă cu un tir. Am parcat în fața casei părinților mei și am dat jos câteva mii de cărți noi și vechi, foarte prețioase. Vecinii erau șocați.

Totuși, asta a fost experiența trăită la începutul anilor 2000. Suntem rezultatul investițiilor de încredere care se fac în noi. Numele meu este Mihail iar îngerul meu protector s-a numit Gabriel.

Dacă ai o năzuință sfântă, multe se pot întâmpla-n grădina vieții tale! Iată de ce zic: să nu mergem cu lingurița la oceanul oportunităților.

Să cultivăm puritatea și vom fi răsplătiți cu asupra de măsură.

Cere și ți se va da. Bate și ți se va deschide.

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Partidul Conservator - Scurtă cronologie (I)

Mihail Neamtu

Prietenii mă văd ca pe un scriitor, educator și om politic. Dușmanii ar prefera să nu mă vadă deloc. În fiecare zi, merită să luptăm pentru o Românie deșteaptă, adică trează spiritual, sănătoasă trupește, prosperă economic, puternică militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor europeană, vocea noastră are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole