Featured Image with Sidebar

Prof. Paul Aligică scrie despre malpraxisul propagandei în România

03/02/2024

Pentru a înțelege magnitudinea malpraxisului liniei de propagandă în războiul cu Rusia, ar trebui să facem întâi o clarificare tehnică.

O linie de propagandă, și cu atât mai mult o linie de propagandă dezvoltată în timp de război, are întotdeauna în vedere un obiectiv. Ea este un instrument care este aplicat, alături de alte instrumente, în vederea determinării unui curs de acțiuni și atingerii obiectivului strategic final sau maximal. Ea nu este dezvoltată pur și simplu de dragul propagandei, ci pentru că urmărește să susțină un obiectiv strategic.

Datorita acestui fapt, o linie de propagandă are niște criterii foarte precise în a determina dacă a fost gândită corect și dacă a fost executată cu succes. Care sunt aceste criterii?

a. Linia de propagandă trebuie să ajungă la țintele predeterminate, adică la publicul țintă – oamenii sa fie expuși la linia de propagandă.
b. Linia de propagandă nu trebuie doar să atingă publicul țintă. Trebuie în același timp să îl convingă și, dacă se poate, să îl și motiveze să acționeze într-un anumit fel.
c. În sfârșit, linia de propagandă trebuie să aibă un impact care să ducă la atingerea obiectivului strategic. Altfel spus, la sfârșitul execuției unei operațiuni sau linii de propagandă, obiectivul strategic ultim sau maximal să fie realizat.

Oricât de briliantă ar fi o linie de propagandă in a genera a si b, dacă ea NU duce la realizarea obiectivului ultim pentru care a fost gândită, ca parte a unei strategii mai largi, evident că a ratat, oricât de mulți au dat din cap, din gură sau s-au isterizat în urma contagiunii cu ea.

Să aplicăm acum acest cadru de evaluare la situația liniei majore de propagandă în relație cu Rusia, în faza majoră a conflictului, cea în care, așa cum am văzut, a fost creată o situație de contagiune generală, în masă.

1. Să identificăm obiectivul strategic. Se poate spune că a existat, la un moment dat, un obiectiv strategic – cel puțin la vedere, din surse deschise și din câte s-a putut înțelege în cacofonia creată de zgomotul de fond generat de propaganda scăpată de sub control – iar acesta a fost înlăturarea de la putere a regimului Putin.
Cum nimeni între oamenii serioși nu cred că și-a imaginat că ar fi posibilă o intrare triumfală cu forțele armate, fie ucrainene, fie occidentale, în Moscova, rămâne o singura alternativă plauzibilă. Și este chiar cea care a fost prezentată public în mod repetat: Anume ca situația pe frontul de luptă în Ucraina de așa natură încât să genereze o criză la Moscova, care să se soldeze cu o revoltă populară dublată de o lovitură de stat împotriva lui Putin.

2. Logica era următoarea: Putin are dificultăți pe frontul din Ucraina, nemulțumirea populară crește, nemulțumirea în cercurile puterii crește, în convergența dintre prima care o legitimează pe a doua se creează premizele unei lovituri de palat. Regimul se prăbușește. Strategia și-a atins ținta.
3. Ca toate aceste lucruri să se întâmple era, așadar, absolut necesar ca să existe o minoritate a cetățenilor ruși, probabil undeva în jur de 20-30% – ne explică specialiștii în studiile privind revoltele populare și acțiunea colectivă – care să fie suficient de motivați și de mobilizați în opoziția lor față de regim. Acesta ar fi fost fondul legitimării puciștilor. Care puciști ar fi primit sprijinul popular pe cale deschisă în rețelele sociale, pe străzi, poate în mass-media, in vreme ce în culise ar fi primit sprijinul susținătorilor lor profesioniști din afară ai acestei mutări.

Lucrurile sunt clare: Daca acela era obiectivul final, linia de propagandă urma să susțină, să încurajeze și să mobilizeze formarea acelei mase critice în interiorul populației, creând un climat de opinie ostil lui Putin și regimului său și să pregătească terenul pentru legitimizarea și încurajarea unei lovituri de stat.

Ea ar fi trebuit să genereze simpatie globală pentru opoziția internă la Putin și să determine omenirea sa se manifeste in așa fel încât sa încurajeze un clivaj în societatea rusă care să-l pună pe Putin în defensivă. De asemenea, să faciliteze formarea de alianțe și apropieri de partea anti-Putin.

CUM AU STAT IN REALITATE LUCRURILE?

Privind retrospectiv, se poate observa că linia de propagandă occidentală a subminat formarea unei opoziții interne populare în Rusia, dinamitând tot ce putea încuraja sau legitima o mișcare internă în structurile administrative și de putere împotriva regimului Putin.

Mai mult, a furnizat propagandei putiniste argumente pentru a prezenta poporul rus ca fiind asediat, insultat și amenințat de Occident. Instrumentalizarea campaniei împotriva unor figuri culturale ruse, cum ar fi Dostoievski sau Cehov, a compozitorilor si interpreților ruși și stigmatizarea poporului rus in corpore sau a unor cetățeni simpli, au fost exploatate din plin de propaganda putinistă.

Sa recunoaștem: Imagini cu intelectuali prooccidentali in pijama, urlând cu ochii holbați, dându-se cu capul de tastatura si spumegând împotriva „rușilor” nu au darul de a fi foarte motivante daca ești un simplu membru in opoziția anti-putinista de la Moscova. Te pun pe ganduri. Retorica persuasiunii însăși lasă de dorit.

În țări precum România, malpraxisul a fost aur curat pentru ruși care au stat pur si simplu amuzând-se la modul in care le făceau treaba la TV sau online contingente de cetățeni derutați si agitați care erau convinși ca de ei personal si de vigilenta lor atârna viitorul NATO si al civilizației occidentale.

Lăsând gluma, aceste excese au creat însă clivaje profunde, resentimente, apatie, iritare si confuzie în interiorul populațiilor acestor țări.

Din motive care pot să fie explicabile poate sociologic sau psihanalitic, artizanii acestei implementări oligofrene au considerat că un public țintă pentru ea este poporul român sau alte popoare similare. Astfel, au demarat cu o linie întreagă de propagandă agresiva preemptivă direcționată la adresa românilor, ca și cum aceștia ar fi fost un focar viu de insurgență putinistă gata să izbucnească în inima Europei.

Aberația aceasta a fost cu atât mai mare cu cât poporul român tocmai se manifestase într-o modalitate extraordinar de umană, generoasă și compasionată în susținerea Ucrainei.
Apăsarea pedalei poveștii cu „dușmanul intern” și a „celei de-a cincea coloane” ascunse în mijlocul nostru, tipică propagandei (comice post factum) de război din prima jumătate a secolului XX, a fost nu doar inutilă și absurdă, dar și contraproductivă. Doar echilibrul și centrul de greutate de bun simț natural al poporului român au atenuat impactul negativ al acestei propagande dizgrațioase care a atins momente de suprarealism.

Interesant este că asemenea exces de zel și stupiditate care poate nu e surprinzător în contextul românesc, s-a extins în aproape întreaga Europă, stârnind o contra-reacție și generând clivaje și tensiuni.

La Moscova, in schimb, cetățenii care ar fi fost pregătiți să iasă în stradă și să demonstreze împotriva regimului au fost demobilizați de mesajele mass-media oficiale, care le-au arătat continuu ce spuneau propagandiștii occidentali despre poporul rus și cultura sa. A avut practic încurajarea creări aparenței un ralieri in jurul lui Putin.

În aceste condiții, dublate de incompetența sau supraevaluarea capacităților de infiltrare la Kremlin a serviciilor occidentale, doritorii de o lovitură de stat împotriva lui Putin au fost puțini spre deloc.

Astfel, povestea formidabilei linii de propagandă și a strategiei occidentale se încheie în mod tragicomic. Putin va muri într-o zi, Dumnezeu stie cum, cand si in ce condiții, iar propagandiștii și geniile strategice din spatele acestui episod discutat de noi aici vor ieși la aplauze. Au reușit. Dictatorul nu mai e! Chiar ei!

Până atunci, avem o lecție de învățat, a cărei natură rămâne la latitudinea fiecăruia să o decidă.

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Sectorul IT, locomotiva agriculturii. Țăranul român și revoluția dronelor

Nicolae Paraschivescu

Eseist. Populist. Trumpist. Interesat de conservatorismul britanic și pasionat de istoria Americii.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole