Bullyingul este una dintre cele mai mari amenințări la adresa dezvoltării educaționale şi personale a copiilor, iar şcolile din zilele noastre şi societatea în ansamblu vorbesc din ce în ce mai des despre agresivitatea la adolescenți şi prejudiciul adus. Un procent între 15% şi 20% dintre elevi agresează frecvent alți colegi şi între 15% şi 25% dintre elevi au fost victime ale bullyingului la şcoală din motive de clasa sociala, rasă, sex, religie, orientare sexuală sau dizabilități. Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 defineşte violenţa psihologică – bullying- ca fiind actiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relationale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenfie, care implică unп dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, şi care se desfăşoară în instituțiile de învăţământ preuniversitar şi în toate spațiile destinate educației şi formăriiprofesionale.
În România, prin Raportulprivind anul şcolar 2021-2022, Ministerul Educației sublinia evoluția crescătoare a actelor de violență în şcoli, dintre care 69% (i.e. 6744 de cazuri) din numărul total de 9741 de acte de violență raportate pentru anul 2021-2022, au fost încadrate în categoria atac la persoană, restul fiind catalogate ca atentat la bunuri (14%), alte fapte de violență (13%) sau atentat la securitatea unității şcolare (4%). Suplimentar, Raportul consacrat anului şcolar 2022-2023 menționa existența unui veritabil fenomen al violenței în unitățile de învățământ preuniversitar şi propunea, printre obiectivele prioritare, elaborarea de măsuri integrate şi desfăşurarea de acțiuni specifice pentru extinderea parteneriatelor pe tematici privind domeniul juridic şi combaterea actelor de violență în şcoală, tematici care să faciliteze elevilor conştientizarea privind drepturile, obligațiile, dar şi consecințele propriilor fapte. Conform unui Raport al Asociației Salvați Copiii România din 28 martie 2024: Un procent covârşitor de elevi -81%- afirmă că au fost martori ai situațiilor de bullying în şcoala unde învață, în vreme ce mai mult de un sfert -28% – dintre respondenți afirmă că, în unitatea de învățământ pe care o frecventează, au asistat cu frecvență ridicată (des şi foarte des) la astfel de situații.
Secțiunea 4 din cuprinsul Procedurii privind managementul cazurilor de violenţă asupra antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor şi personalului şcolii, precum şi al altor situații corelate, în mediul şcolar şi a suspiciunii de violență asupra copiilor în afara mediului şcolar realizează o distincție între (i) cazuri uşoare de violență între antepreşcolari/ preşcolari/ elevi şi (ii) cazuri grave de violență între preşcolari/ elevi. Pentru încadrarea în categoria cazurilor uşoare de violență, un eveniment trebuie să îndeplinească două condiții cumulative 1) să aibă o frecvență scăzută/ ocazională: un caz de violenţă uşoară se repetă de cel mult 3 ori pe lună; în situația în care frecvenţa este mai mare, este necesară încadrarea cazului ca formă gravă de violenţă şi 2) să aibă consecințe minore asupra victimei. Îngrijorător este că, pentru claritate, Procedura enumeră cu titlu exemplificativ câteva forme uşoare de violență, printre care atingerea nedorită fără conotație sexuală, scuiparea, aruncarea cu obiecte, înjurăturile, intimidarea. Pe de altă parte, Procedura menționează că dacă este afectată integritatea sau sănătatea victimei/ victimelor (sunt necesare servicii medicale), a existat abuz psihologic (constatat de psiholog) şi altele similare sunt încadrate ca forme grave de violenţă. Apreciez că dispozițiile citate anterior sunt reprobabile, întrucât tind la minimizarea impactului unor fapte extrem de grave, mai ales în contextul în care sunt îndreptate împotriva unor minori. Sub acest aspect, este de neconceput dubiul pe care, aparent, redactorii Procedurіі îl au în legătură cu existența unui abuz psihologic în cazul în care un minor este victima unor atingeri nedorite sau a unor acte de intimidare sau de violenta fizica. Există forme grave de violență care apar în cadrul şcolii, fapte rar sancționate şi care scapă denunțării judiciare din lipsa de probe, considerate atât agresiune brutală şi haotică, cât şi repetarea mai multor evenimente stresante.
Un procent între 15% şi 20% dintre elevi agresează frecvent alți colegi şi între 15% şi 25% dintre elevi au fost victime ale bullyingului la şcoală din motive de clasa sociala, rasă, sex, religie, orientare sexuală sau dizabilități, Aşadar, din cauza menținerii interdicției instalării de camere de supraveghere audiovideo în unitățile de învățământ preuniversitar, victimele violenței şcolare se pot confrunta cu importante obstacole probatorii. Per a contrario introducerea obligativitatii instalarii de supraveghere audio-video, ar reduce considerabil actele de violenta scolara motivat de faptul ca vor da posibilitatea victimelor violentelor scolare sa denunte actul de violenta la care a fost suspus si sa si poata proba agresiunea, cee ace ar descuraja in proportie foarte mare agresorii. Date îngrijorătoare vin de la toate Inspectoratele Scolar Judeteane cu privire la faptul ca in preajma scolilor, infractiunile sunt in crestere. Furturile sunt cele care domina statistica infractiunilor din apropierea scolilor, dar si lovirea si alte violente, traficul de droguri, santajul, etc.. Majoritatea acestor infractiuni s-au produs in mediul urban si le-au cazut victime atat elevii cat si cadrele didactice.
De cealaltă parte, fenomenul consumului de droguri a,explodat” pur şi simplu în România. O statistică din 2022 arată că sunt cel puțin un milion de persoane care au consumat ,,cel puţin o dată în viață” droguri dar cu siguranță datele actuale ne-ar indica undeva la un milion şi jumătate de consumatori¹. Analizând datele din anul 2021, conform raportului național privind situaţia drogurilor, realizat de Agenția Națională Antidrog (ANA), acestea ne indică faptul că 10,7% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani au încercat cel puțin un tip de drog ilicit de-a lungul vieții (consum experimental), 6% dintre ei au încercat şi în ultimul an (consum recent)2, iar 3,9 au încercat un drog ilicit în ultima lună (un raport îngrijorător, dublu față de cifrele din 2018, când procentul se situa la 1,8%)3. Raportul arată că 8,7% dintre adolescenții de 16 ani au consumat canabis cel puțin o dată în viață, 7,2% au consumat în ultimul an, iar 3,3% dintre ei au consumat şi în ultima lună.
Raportul relevă o serie de date absolut îngrijorătoare: peste două treimi dintre cei chestionați (68,6%) au recunoscut că au început să consume canabis la vârsta adolescenței (sub 19 ani). În acest sens trebuie precizat că dintre cei care au solicitat tratament în 2020, 56% au fost consumatorii de canabis, iar fenomenul este în creştere, reprezentând 70% din cazurile noi de cereri de trataments. Cu privire la pacienții ajunşi în situații de urgență medicală din cauza consumului de droguri, cei mai mulţi.sunt tinerii de sex masculin (aproximativ 80%)6. Studiile arată că tinerii cu vârste între 12 și 17 ani care consumă droguri uşoare sunt de 266 de ori mai tentaţi să consume droguri de mare risc decât cei care nu au experimentat niciodată aşa-zisele droguri uşoare. De aceea, ar fi bine ca tinerii să nu experimenteze nici măcar ,o dată/singura dată”. În cazul heroinei, acea ,,primă dată” provoacă o dependență imediată, puternică şi periculoasă?.
Aceste substanțe psiho-active au efecte negative ireversibile în ceea ce priveşte dezvoltarea şi funcţionarea normală a creierului pe tot parcursul adolescenței, cât şi ulterior acestei etapes. Date îngrijorătoare vin de la toate Inspectoratele Şcolare Județene cu privire la faptul că în preajma şcolilor, infracțiunile sunt în creştere. Furturile sunt cele care domină statistica infracțiunilor din apropierea şcolilor, dar şi lovirea şi alte violențe, traficul de droguri, santajul, etc. Majoritatea acestor infracțiuni s-au produs în mediul urban şi le-au căzut victime atât elevii, cât şi cadrele didactice. Prezența pe tot timpul cursurilor a unui organ de ordine publica (politist/politist local /jandarm), atât în preajma cât şi în incinta unităților de învățământ este de natura a descuraja potențialii infractori în săvârşirea de infracțiuni. De asemenea conform unui studiu realizat în cadrul a peste 1000 de şcoli din Statul American Texas, purtarea uniformei şcolare are ca efect reducerea nivelului de violență şi agresivitate în rândul copiilor.
Conform datelor furnizate de poliție, după introducerea uniformei şcolare, rata incidentelor violente în scoli a scăzut cu 34%, numărul bătăilor dintre elevi s-a redus cu 51%, numărul incidentelor cu tentă sexuală a scăzut cu 74%, posesia de droguri cu 69% şi actele de vandalism cu 18%. S-a demonstrat statistic că purtarea uniformei şcolare a determinat cu 12% mai puține incidente legate de armele de foc şi cu 15% mai puține incidentele legate de folosirea drogurilor. Conform cercetărilor efectuate în cadrul centrului de studiere a agresivității şi a efectelor acesteia, care funcționează în cadrul Universității Syracuse, purtarea uniformei şcolare îi ajută pe elevii care întâmpina dificultăți în ceea ce priveşte integrarea şcolară să simtă că beneficiază de sprijinul comunității, iar „problemele de comportament s-au manifestat prin acțiuni mai puțin grave”.
Nu în ultimul rând ţinem să subliniem faptul că cea mai mare parte a propunerilor de modificarea şi completarea legii 198/2023 privind învățământul preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare, fac parte şi din propunerile Federației Sindicatelor din Educaţie ,,Spiru Haret”în vedere îmbunătățirii calității învățământului:
„4. Normarea de posturi de paznici ai unităților de învățământ, nu angajațiifirmelor de bază cu care unitățile administrativ-teritoriale au contract, care să îi poată controla pe elevi în ghiozdan/rucsac de urgență prin sondaj sau în caz de suspiciune privind deținerea de arme albe petarde sau substanțe periculoase /psihotrope.
5. Obligativitatea de a instala camere video în toate sălile de clasă, holuri şi curtea şcolii care să poată funcționa independent de existența sau nu a acordului părinților reprezentanților legali, cu acceptul cadrelor didactice. Filmările să poată fi utilizate atât ca probe în cadrul cercetării disciplinare, cât și de către organele abilitate ale statului.
6. Interdicția utilizării telefoanelor mobile în spațiul şcolar atât în timpul orarului normal cât şi în pauze sau în cadrul activităților extraşcolare.
7. Telefoanele se închid la intrare în unitate şi se redeschid la părăsirea acesteia. Telefoanele găsite în funcție asupra elevilor se confiscă şi se predau doar părinților/ reprezentanților legali.”
Concluzionând, putem afirma că România este din diverse puncte de vedere cu mulţi paşi în urmă, atât cu privire la aspectele legislative pentru prevenirea consumului de droguri¹o, de-combatere a traficului şi de tratament al consumatorilor¹¹, precum şi referitor la fenomenul de bullying în şcolile din România. Legislația națională care reglementează strategiile de prevenție, combatere, tratament împotriva drogurilor, precum şi măsurile de sprijin pentru persoanele afectate de bullying pare a fi defectuoasă şi insuficientă în ansamblul ei si, de aceea, este necesară adoptarea cât mai repede cu putinţă a unor măsuri care să vină în sprijinul comunității de elevi care să garanteze un viitor fără dependențe şi hărţuire în şcoli.
Mai multe detalii: https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=22680
