Featured Image with Sidebar

Reîntoarcerea la clasici

12/05/2024

Ce anume deosebește un lăutar de un veritabil muzician? Într-o lume plină de opinii aproximative și slab întemeiate, cum putem cunoaște adevărul? Cum diferențiem între părerile unui influensăr și judecățile unui specialist cu serioase calificări academice?

Gândul că la fotbal și la politică ne pricepem cu toții i-a încurajat pe mulți impostori să candideze pentru un loc în Parlament. Rezultatul? Îl vedem cu ochii liberi, mai ales în comisiile de specialitate de unde specialiștii lipsesc cu desăvârșire. Savanții autentic ocolesc, din păcate, sfera dezbaterii publice. Ne-am trezit, în schimb, năpădiți de lichele.

Cum obținem echilibrul între precizia unui diagnostic chirurgical și preocuparea generalistă pentru sufletul cetății? Pot coopera intelectualii, oamenii de afaceri, antreprenorii, jurnaliștii onești cu politicienii, universitarii, artiștii, liderii spirituali și oamenii de cultură pentru asanarea spațiului nostru public? Iată câteva întrebări la care România caută mai departe un răspuns.

Oricine s-a specializat, preț măcar de câțiva ani, într-un domeniu restrâns de activitate știe că o competență punctuală excepțională (cum ar fi excelența filologică a unui traducător al operelor lui Platon) nu se transferă automat asupra unei alte sfere de cunoaștere (să zicem: politica internațională). Cine înțelege bazele pediatriei n-are vreo calificare imediată pentru a vorbi despre combaterea epidemiilor virale.

Epoca relativismului și a radicalismului egalitarist a eliminat toate normele și reperele clare, în beneficiul unei frivolități toxice. O legiune de agitatori se năpustesc asupra oricărei forme de cumințenie, cumsecădenie sau cuvioșie. Orice pledoarie sinceră în favoarea tradiției reprezintă un act eroic.

În ceea ce mă privește, găsesc obligatorie întoarcerea la clasici. Da, se vorbește mult despre educație. Mi se pare obligatoriu să precizăm tipul de învățământ pentru care pledăm. Nu poți pleda pentru înființarea de școli doctorale în paralel cu desființarea liceului clasic, unde greaca și latina se predau intensiv.

Reconstrucția școlii românești (grav afectate de plaga plagiatului) nu se poate face fără reabilitarea publică a canonului literar occidental. O minte  șlefuită în grădina filozofiei are mereu un interlocutor în marile spirite, de la Socrate sau Marc Aureliu până la Descartes, Kant, Hegel sau Alexis de Tocqueville, ci și publicul larg, observator sau participant direct la procesul educațional din școlile primare, gimnazii sau licee.

Preocupați de etică și psihologie, de retorică și poetică, totalitatea fenomenelor văzute și nevăzute, filozofii greci n-au ocolit pragmatismul economic sau angajamentul politic. Thales, bunăoară, și-a demonstrat în fața  atât geniul matematic, cât și excelența practică, închiriind într-un an toate presele de ulei din Milet pentru a specula o excelentă recoltă de măsline…

În Antichitatea târzie, Pavel din Tarsus redacta nu doar epistole duhovnicești, ci și confecționa corturi (o afacere de familie, după spusele lui N. T. Wright). Exilat în Olanda, Baruch Spinoza a șlefuit lentile. Vedetă a Franței anticlericale, Voltaire n-a fost doar un conferențiar de geniu, ci și un  editor literar talentat și un comerciant de succes.

Am descoperit eu însumi complexitatea dinamicilor economice, sociale și politice ale secolului 21 prin asumarea directă nu doar a apostolatului cultural, ci și a antreprenoriatului educațional.

Un intelectual care achită facturi, plătește taxe, gestionează echipe de lucrători se raportează altfel la viață decât un șoarece de bibliotecă. Conținutul gândirii și resortul acțiunii nu-și trag seva, așadar, din lectură. Suntem chemați să fim buni cunoscători ai naturii umane și să integrăm observațiile noastre locale într-un cadru de analiză comparativă, atentă la precedentul istoric sau modelul cultural.

Întoarcerea la izvoarele creștinismului ni se pare vitală pentru reușita acestui demers. Din vechime, cărturarii Bisericii au studiat filozofia greacă și au cercetat textele sacre ale poporului evreu, dezvoltându-și exegeza printr-o vastă paletă de comentarii: exegeze literale ale Bibliei, texte hagiografice, tomuri savante despre cosmologie, tratate dogmatice, omilii, apoftegme.

Treptat, toate breslele din Alexandria, Antiohia, Roma, Cartagina sau alte cetăți (de la sofiști, retori, literați, medici, astronomi, până la țărani sau oameni politici) au devenit sensibil la mesajul Evangheliei. Creștinii, altfel spus, au botezat învățătura oferită de marea tradiție clasică. Retorica lui Augustin era cu totul îndatorată lui Cicero.

În același fel, astăzi, ucenicii lui Iisus dintr-un guvern al unei țări suverane s-ar cuveni să nu uite contribuția școlii austriace de economie a lui Ludwig von Mises sau reflecțiile lui Friedrich Hayek despre raportul dintre cerere și ofertă. E prea mult? Istorici de talia lui Maurice Cowling sau Paul Johnson n-au ezitat să îmbrățișeze perspectiva enciclopedică asupra vieții culturale și sociale.

Creștinii, așadar, pot asuma atât provocarea politicii, cât și chemarea gazetăriei, fără să compromită precizia trimiterii istorice, nuanța judecății morale sau reflexele perfecționiste ale filologului care-și verifică etimologiile la sânge.

Creștinismul nu este doar una dintre religiile Cărții, ci mai ales religia Cuvântului (o spunea Henri de Lubac). Într-o lume sufocată de imagini, nu putem abdica de la rostirea adevărată a verbului. O asemenea înțelegere a rolului profetic al Bisericii ne ajută să citim tendințele culturale ale epocii noastre într-o cheie terapeutică. Când trăim autentic, ne eliberăm de povara minciunii.

Când identificăm și denunțăm ereziile veacului, n-o facem pentru a condamna, ci pentru a elibera omul de capcana înșelării de sine. Școlirea semidoctă nu produce decât dexteritatea unui ventriloc străin de lecțiile memorabile ale atâtor generații care au înfruntat criza, declinul, suferința și moartea.

Cel care citește corect semnele timpului e o călăuză care știe să combine intuiția psihologică și vederea duhovnicească, bogăția limbajului și sensibilitatea poetică, erudiția istorică ori competența filozofică.

Creștinii mileniului III nu pot ocoli la infinit conversația cu științele naturii ori științele sociale ― discipline care studiază complexitatea raportului dintre oameni, culturi, colectivități neomogene, grupuri etnice, popoare, națiuni, religii, imperii. S-ar cuveni să propunem drumul către înțelepciune printr-o dialectică a tradiției cu timpul recent, prin expunerea narațiunilor științifice la imaginația credinței.

Gândirea critică nu se poate elibera de legăturile modernității cu tradiția medievală, așa cum erudiția renascentiștilor s-a construit pe niște piloni strașnici ai unei bibliotheca antiqua.

Pentru a îndrepta neorânduielile cetății ― de la sărăcie, corupție și nedreptate până la statistica îngrijorătoare a natalității, rasism ori criminalitate ― avem nevoie disperată să-i consultăm și pe înaintași. Iată de ce reîntoarcerea la clasici este vitală.

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Mihail Neamțu: Traian Băsescu a mărturisit că a primit un telefon de la George Soroș ca s-o numească pe Monica Macovei ministru al justiției

Mihail Neamtu

Prietenii mă văd ca pe un scriitor, educator și om politic. Dușmanii ar prefera să nu mă vadă deloc. În fiecare zi, merită să luptăm pentru o Românie deșteaptă, adică trează spiritual, sănătoasă trupește, prosperă economic, puternică militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor europeană, vocea noastră are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole