Featured Image with Sidebar

Revoluția franceză, civilizația anglo-saxonă și patologiile modernității (David Starkey)

06/07/2024

Modernitatea, cu toate inovațiile și progresul său aparent, este marcată de o serie de erori fundamentale care își au rădăcinile în ideile promovate de gânditori precum Jean-Jacques Rousseau.

Cu toate că era un om de o extraordinară profunzime intelectuală, Rousseau a celebrat introspecția exagerată și solipsismul – credința absurdă în importanța absolută a sinelui. Această focalizare extremă pe sentimente a condus la o diluare a experienței și rațiunii comune, pilonii de bază ai înțelepciunii anglo-saxone tradiționale.

Revoluția Franceză, un eveniment catalizat de ideile lui Rousseau și ale contemporanilor săi, a încercat să reinventeze societatea de la zero. Acesta a fost punctul de plecare al politicii moderne, marcând ruptura între liberalism și conservatorism. În loc să îmbunătățească structurile existente, revoluționarii au încercat să șteargă trecutul și să creeze o nouă ordine socială bazată pe raționalism extrem și idealuri utopice. Acest efort de a rescrie istoria și de a reconstrui societatea din temelii a avut consecințe dezastruoase, așa cum s-a văzut și în experimentele ulterioare ale revoluțiilor din Rusia și China.

Un alt aspect relevant al Revoluției Franceze a fost încercarea de a reforma nu doar politica, ci și aspectele fundamentale ale vieții cotidiene, precum calendarul și sistemul de măsurare.

Revoluționarii au decis să creeze un sistem metric și un calendar complet noi, încercând să forțeze o ordine rațională asupra naturii. Aceste schimbări au avut succes limitat și au fost în mare parte abandonate, subliniind inutilitatea unor astfel de încercări de inginerie socială radicală.

Patologiile modernității sunt manifestări ale unei disoluții profunde a relațiilor umane și a valorilor tradiționale, apărute odată cu valurile succesive de schimbări radicale. Aceste transformări au dus la o redefinire forțată a societății, adesea sub pretextul rațiunii pure și al progresului, dar cu prețul unor rupturi fundamentale în țesutul social.

Revoluția Franceză a fost unică în încercarea de a crea o societate bazată exclusiv pe rațiune, revoluționarii au distrus structurile existente, inclusiv religia și valorile tradiționale. Această destructurare s-a concretizat în momente de blasfemie extremă, precum proclamarea unei actrițe drept zeița rațiunii, în altarul Catedralei Notre-Dame. Această perioadă a fost marcată de haos și violență, revoluționarii sfârșind prin a se distruge reciproc.

Acest model se repetă și în alte valuri de schimbări. Revoluția Industrială din Marea Britanie, de exemplu, a adus o nouă dezintegrare a relațiilor umane, așa cum a descris Karl Marx în Manifestul Comunist. Burghezia a desființat tradițiile și respectul pentru instituțiile vechi, încercând să reconstruiască societatea de la zero. Aceasta a condus la formarea politicului modern britanic, cu liberalismul și conservatorismul în centru, și a pregătit terenul pentru globalizare și crizele politice contemporane.

Astăzi, putem observa un alt val al acestei patologii a modernității în fenomene precum radicalizarea discursului politic și social. Platformele de social media, cum ar fi Twitter, reflectă această tendință de auto-distrugere. Disputele ideologice intense, precum cele din jurul drepturilor transgender, duc la o fragmentare și mai profundă a societății, amintind de ciclurile anterioare de haos și dezintegrare.

Astfel, modernitatea pare să urmeze un tipar ciclic de distrugere și reconstrucție forțată, fiecare nou val erodând în continuare relațiile umane și valorile tradiționale. Într-un final, toate aceste valuri de schimbări par să se termine în același mod: cu auto-distrugerea sistemelor care le-au generat.

Erorile modernității, așa cum au fost ele ilustrate de Revoluția Franceză și influențele ideologice ale lui Rousseau, constau în dorința de a rupe legăturile cu trecutul și de a reconstrui societatea pe baze complet noi. Această tendință de a nega valoarea tradiției și de a supraestima capacitatea rațiunii umane de a modela realitatea duce inevitabil la repetarea celor mai rele trăsături ale regimurilor anterioare. În loc de progres, asistăm la o perpetuare a erorilor și la agravarea problemelor sociale și politice.

Secolul XX a fost marcat de o criză morală profundă, reflectată în multiplele schimbări culturale și sociale care au transformat percepția asupra valorilor și relațiilor umane. Această criză poate fi înțeleasă prin analiza unor momente cheie care au marcat începutul modernismului, revoluțiile culturale și mișcările de eliberare.

Primul Război Mondial a fost un punct de cotitură care a semnalat sfârșitul unei lumi vechi și corupte, provocând un dispreț față de trecut. Mișcări artistice precum Dadaismul au reprezentat o respingere a valorilor tradiționale și o celebrare a absurdului și a nonsensului. Acest „scuipat în fața trecutului” a simbolizat nu doar o ruptură artistică, ci și una morală, în care valorile stabilite erau demolate fără a oferi alternative solide.

Această tendință a continuat de-a lungul secolului XX, manifestându-se în diverse domenii, de la arhitectura brutalistă până la mișcările de eliberare din anii ’60. Aceste mișcări au preluat influențe din perioadele revoluționare anterioare, cum ar fi revoluția rusă, perpetuând un ciclu de liberalism extrem. În anii ’60, s-a pus un accent puternic pe individualism și pe drepturile personale, adesea în detrimentul coeziunii sociale și al responsabilității colective.

Acest val de schimbări a fost alimentat de convingerea că toate aspectele societății trebuie reînnoite și că trecutul trebuie aruncat la gunoi. În acest context, accentul pe emoții și pe dreptul individului de a se simți ofensat a devenit dominant. Această hiper-individualizare a dus la o fragmentare a valorilor morale și la o slăbire a caracterului colectiv.

Un alt aspect care a contribuit la criza morală a fost siguranța și confortul oferite de societatea modernă. În contrast cu munca grea și pericolele cotidiene ale trecutului, societatea contemporană a permis indivizilor să se concentreze pe propriile sentimente și frustrări, generând o cultură a auto-indulgenței și a histeriei colective. Această tendință a fost amplificată de reacțiile exagerate la crize, cum ar fi pandemia de coronavirus, unde frica a fost adesea disproporționată în raport cu realitatea.

Comparativ cu alte civilizații, societatea occidentală modernă pare să se îndrepte către o auto-distrugere, într-un mod similar cu declinul Imperiului Roman. Filosoful și istoricul Edward Gibbon a atribuit căderea Romei schimbărilor de valori aduse de creștinism, care au înlocuit virtuțile militare cu individualismul și toleranța. În mod similar, societatea modernă occidentală riscă să se destrame sub presiunea individualismului extrem și a lipsei de coeziune morală.

Pe de altă parte, civilizațiile care păstrează un control strict și o viziune colectivistă, cum ar fi China și unele state islamice, prezintă un contrast puternic. Acestea își mențin stabilitatea printr-un regim autoritar și prin supunerea individului față de stat, oferind o provocare directă valorilor occidentale.

**Diferența fundamentală a civilizației anglo-saxone**

Civilizația anglo-saxonă, cu rădăcini adânci în istoria Marii Britanii și a Americii de Nord, se distinge de toate celelalte civilizații printr-o serie de trăsături unice care au modelat nu doar structura socială și politică a acestor națiuni, ci și valorile fundamentale care le-au ghidat evoluția. Aceste trăsături derivă dintr-un amestec complex de puritanism, liberalism, și un sens profund al dreptului la autoguvernare.

Unul dintre pilonii de bază ai civilizației anglo-saxone este puritanismul, care a influențat profund atât cultura britanică, cât și pe cea americană. Puritanismul, cu accentul său pe moralitate strictă și auto-disciplină, a impus o viziune asupra lumii în care individul este responsabil nu doar pentru acțiunile sale, dar și pentru starea morală a comunității. Aceasta a condus la dezvoltarea unui simț al responsabilității colective și al dreptății sociale, care a fost ulterior exportat în coloniile americane.

Acest puritanism a fost, de asemenea, însoțit de un accent puternic pe dreptul la autoguvernare. Rădăcinile acestui principiu pot fi trasate înapoi la Reforma lui Henry VIII și la separarea de Biserica Romană, care a încurajat ideea că englezii au dreptul de a-și conduce propriile afaceri fără intervenții externe. Acest sentiment a fost amplificat de experiențele coloniilor americane, care, după ce au fost tratate necorespunzător de guvernul britanic, au dezvoltat o dorință puternică de independență și autoguvernare, culminând cu Revoluția Americană.

În mod paradoxal, această cultură a autoguvernării a dus la o conștientizare acută a ipocriziilor inerente în propriul sistem. Declarația de Independență a Statelor Unite, cu idealurile sale despre libertate și egalitate, a fost scrisă într-un context în care sclavia era încă practicată. Această contradicție a fost folosită de-a lungul timpului pentru a critica și reevaluare constant valorile fundamentale ale civilizației anglo-saxone, conducând la mișcări sociale semnificative și la o introspecție profundă asupra ceea ce înseamnă justiția și egalitatea.

Un alt aspect distinctiv al civilizației anglo-saxone este modul în care a gestionat și a exportat aceste valori prin intermediul imperiului britanic. După pierderea coloniilor americane, Marea Britanie a fost forțată să regândească modul în care își gestiona imperiul. Aceasta a dus la o abordare unică, promovată de figuri precum Edmund Burke, care a susținut că coloniile ar trebui să aibă dreptul la autoguvernare. Această idee a fost implementată în practicile britanice, ducând la o serie de state autonome, cum ar fi Canada, Australia și Noua Zeelandă, care au păstrat elemente fundamentale ale civilizației britanice, dar au dezvoltat propriile identități naționale.

În contrast, alte civilizații au avut tendința de a impune un control centralizat și de a suprima autoguvernarea locală. De exemplu, Imperiul Roman și ulterior imperiile sovietic și țarist au menținut un control strict asupra coloniilor și teritoriilor lor, ceea ce a dus la o disoluție rapidă și la haos după prăbușirea lor. Pe de altă parte, imperiul britanic a creat un model de “state-mirror” care a permis o tranziție mai lină către independență și a favorizat stabilitatea pe termen lung.

Aceste merite instituționale nu scutesc Marea Britanie de traversarea unei crize morală a secolului XX poate fi văzută ca o luptă între individualismul excesiv și nevoia de coeziune socială. Deși schimbările aduse de modernitate au fost necesare în multe privințe, ele au dus, de asemenea, la o fragmentare și o slăbire a valorilor morale colective. Pentru a naviga aceste provocări, societatea trebuie să găsească un echilibru între libertatea individuală și responsabilitatea colectivă, între inovație și respectul pentru trecut.

Astfel, critica modernității trebuie să înceapă cu o reexaminare a ideilor care au dus la revoluțiile sociale și politice ale ultimelor secole. Numai prin înțelegerea și corectarea acestor erori fundamentale putem spera la un viitor mai stabil și echilibrat.

 

Donează pentru proiectul MihailNeamtu.eu

„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Noi suntem Mișcarea Națională de Rezistență împotriva tuturor rătăcirilor ideologice ale ultimilor decenii. Iată de ce vă solicităm sprijinul generos pentru anul 2024.

Donațiile dumneavoastră vor acoperi cheltuielile de transport și cazare a echipei mele, dar și închirierea unor sali, costurile de filmare, montaj, post-producție (burtiere, efecte grafice, muzică, subtitrări, animație, etc). Vă mulțumesc!

- Mihail Neamțu

Povestea lui Marius Lulea și manifestul pentru reconstrucția României

Mihail Neamtu

Prietenii mă văd ca pe un scriitor, educator și om politic. Dușmanii ar prefera să nu mă vadă deloc. În fiecare zi, merită să luptăm pentru o Românie deșteaptă, adică trează spiritual, sănătoasă trupește, prosperă economic, puternică militar și întinerită demografic. În marele concert al națiunilor europeană, vocea noastră are un timbru aparte.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte articole